Aspecte privind disciplinarea elevilor

Întrebări frecvente privind sanctionarea elevilor

1.     Cine, la nivelul școli,  are competența în a hotărî tipul de sancțiune disciplinară aplicată elevilor care săvârșesc abateri”:

Art. 18-20 din Statutul Elevului stabilesc o conduită specifică pentru fiecare dintre sancțiunile pe care le definesc, astfel:

-        Dacă sanctiunea este Mustrarea, dispusă de art. 18 din Statut, conduita Consiliului Clasei va fi în sensul hotărârii asupa propunerii înaintate de diriginte iar conduita Consiliului Profesoral va fi una de luare la cunoștință, printr-un raport, la sfărșitul semestrului.

-        Dacă sancțiunea este „Retragerea bursei”, dispusă la art. 19 din Statut, conduita Consiliului Clasei se schimbă și este în sensul de propunere iar conduita Consiliului Profesoral este în sensul aprobării.

-        Dacă sancțiunea este „Mutarea disciplinară”, dispusă de art. 20 din Statut, conduita Consiliului Clasei este, de asemenea în sensul de propunere iar conduita Consiliului Profesoral este în sensul validării.

Dacă în prima ipoteză, cea a aplicării sancțiunii mustrării, Consiliul Profesoral joacă un rol pasiv, de luare la cunoștință,  în cazul retragerii bursei și a mutării disciplinare, acesta joacă un rol activ, fiind factorul determinant care, prin conduita sa, (fie de validare fie de aprobare) stabilește sancțiunea la propunerea Consiliului Clasei.

Deci, tipul de sancțiune dispusă de școală atrage conduita diferită a organismelor ei.

a)     De asemenea art. 18-20 din Statut nu trebuie analizat în contradicție cu art. 58 lit. (f) și art. 62 lit. (f) din R.O.F.U.I.P.

Așa cum am menționat și mai sus, art. 18 – 20 din Statutul elevului tratează pe rând, împreună cu stabilirea unei conduite specifice a organismelor unității, o parte din sancțiunile enumerate la art. 16 alin. 4.

Art. 58 și 62 din R.O.F.U.I.P. stabilesc sarcinile celor două organism (C.C. respective C.P.)

Deci, cele două prevederi legale sunt complementare, putând spune că cele două consilii îndeplinesc atribuțiile stabilite prin art. 58 și 62 din ROFUIP, în conformitate cu procedurile stabilite de art. 18-20.

La o simplă lecturare a art. 18 alin 1 și a art. 20 alin. (1) se poate observa că legiuitorul a nominalizat și persoanele responsabile pentru aplicarea sancțiunilor respective.

„Art. 18 (1) Mustrarea scrisă constă în atenţionarea elevului, în scris, de către profesorul pentru învăţământul primar sau profesorul diriginte, cu menţionarea faptelor care au determinat sancţiune”.

„Art. 20 (1)Mutarea disciplinară la o clasă paralelă, în aceeaşi unitate de învăţământ, se consemnează într-un document care se înmânează de către învăţător/ institutor/profesorul pentru învăţământul primar/profesorul diriginte/director, sub semnătură, părintelui, tutorelui sau susţinătorului legal al elevului minor şi elevului, dacă acesta a împlinit 18 ani.

2.                Când anume hotărăște consiliul profesoral asupra tipului de sancțiune disciplinară a elevilor care săvârșesc abateri disciplinare, după ce a fost săvârșită fapta sau la sfârșitul semestrului? 

Sancțiunea se hotărăște în conformitate cu prevederile statului elevului, de către unul din organismele școli (în funcție de sancțiune) într-un timp rezonabil după săvârșirea abaterii disciplinare, doar după parcurgerea procedurii stabilite în statutul elevului.

Astfel, Consiliul Profesoral se va întruni ori de câte ori consiliul clasei va propune sancționarea unui elev cu Mustrare urmată de scăderea notei la purtare sub 7 sau una dintre sancțiunile prevăzute la art. 16 alin. 4 lit. c-f.

3.     Consiliul Clasei poate hotărî tipul de sancțiune însoțită și de scăderea notei la purtare?

Scăderea notei la purtare este o pedeapsă complementară ce însoțește o sancțiune principală dintre cele stabilite la art. 16 alin. 4 din statutul elevului.

Deci, în practică, în afară de cazul prevăzut la  art. 27 alin. 1 din Statut, nu are de ce să apară ipoteza stabilirii doar a notei la purtare mai mici decât 10, în absența unei pedepse principale din rândul celor prevăzute la art. 16 alin. 4 din Statut, sau, dacă apare, ea este cauzată de nerespectarea prevederilor din statutul elevului care, stabilește conduita fiecărui organism al școlii, în raport cu fiecare sancțiune în parte.

În practică pot apărea doar patru cazuri:

I.                Sancționarea cu Observaţie individuală, prevăzută la art. 16 alin. 4 lit. (a) din Statutul Elevului.

Conform art. 17 din Statut, aplicarea acestei sancțiuni se realizează de către profesorul diriginte, învăţătorul/institutorul/profesorul pentru învăţământul primar sau de către directorul unităţii de învăţământ.

Deci una dintre persoanele enumerate la art. 17 alin. 2 paragraf. 2, poate constata existența unei abateri și poate aplica sancțiunea prin efectuarea unei observații individuale urmate de o consiliere a elevului în vederea remedierii comportamentului.

II.              Mustrare și scăderea notei la purtare în intervalul 9-7;

Potrivit art. 18 din Statut, Consiliul Clasei este cel care hotărâște aplicarea măsurii disciplinare „Mustrare” la propunerea dirigintelui iar prin scăderea notei la purtare în intervalul 9-7, aceasta nu necesită validarea Consiliului Profesoral care, va lua la cunoștință la sfârșitul semestrului că un anume elev dintr-o anume clasă a fost sancționat cu mustrare și scăderea notei la purtare la 9-7 inclusiv.

III.            Mustrare cu scăderea notei la purtare la 6 sau mai puțin.

Potrivit art. 18 din Statut, Consiliul Clasei este cel care hotărâște aplicarea măsurii disciplinare „Mustrare” la propunerea dirigintelui dar, prin scăderea notei la purtare sub 7, aceasta necesită validarea Consiliului Profesoral care, va hotărî asupra propunerii înaintate de consiliul clasei.

IV.            Aplicarea uneia dintre celelalte sancțiuni prevazute la art. 16 alin. 4 lit. c-f (la lit. f-doar ipotezele detaliate la art. 23 și 24) din Statut.

Pentru aceste sancțiuni nu mai trebuie făcută o comparație similară deoarece, însăși decizia de sancționare, indiferent de câte puncte din nota la purtare sunt scăzute, ca sancțiune complementară, aparține direct Consiliului Profesoral, la propunerea Consiliului Clasei.

4.     Care este interpretarea corectă a textului de la art. 26 din Statutul Elevului?

1)După opt săptămâni sau la încheierea semestrului sau a anului şcolar, consiliul se reîntruneşte. Dacă elevul căruia i s-a aplicat o sancţiune menţionată la art. 16 alin. (4) lit. a)-e) dă dovadă de un comportament fără abateri pe o perioadă de cel puţin 8 săptămâni de şcoală, până la încheierea semestrului sau a anului şcolar, prevederea privind scăderea notei la purtare, asociată sancţiunii, poate fi anulată.

(2)Anularea, în condiţiile stabilite la alin. (1), a scăderii notei la purtare se aprobă de către entitatea care a aplicat sancţiunea.

Teza I a art. 26 alin. 1 din Statutul Elevului „După opt săptămâni sau la încheierea semestrului sau a anului şcolar, consiliul se reîntruneşte” stabilește frecvența cu care consiliul clasei, sau, după caz, consiliul profesoral se reîntrunește, evident, după întrunirea care a dus la sancțiunea propriu zisă.

Se poate observa că legiuitorul a avut în vedere două ipoteze în care se produce această reîntrunire:

a)     După 8 săptămâni (de la data sancționării);

b)     La sfărșitul semestrului sau a anului școalar.

Dacă reîntrunirea de la sfărșitul semestrului sau a anului școlar are loc în mod obligatoriu pentru stabilirea notelor la purtare, reîntrunirea după scurgerea celor 8 săptămâni de la data sancționării elevului reprezintă un caz special și are ca principal motiv, evaluarea comportamentului acelui elev, în vederea stabilirii oportunității anulării sancțiunii complementare, evident, dacă acesta a avut un comportament fără abateri, așa cum este detaliat în teza a II-a a art. 26 alin. 1 din Statutul Elevului. „Dacă elevul căruia i s-a aplicat o sancţiune menţionată la art. 16 alin. (4) lit. a)-e) dă dovadă de un comportament fără abateri pe o perioadă de cel puţin 8 săptămâni de şcoală, până la încheierea semestrului sau a anului şcolar, prevederea privind scăderea notei la purtare, asociată sancţiunii, poate fi anulată”.

Prin folosirea sintagmei  „comportament fără abateri pe o perioadă de cel puțin 8 săptămâni” legiuitorul a avut în vedere o perioadă minimă de probă în care un elev sancționat să-și poată „răscumpăra greșeala”.

Mai mult decât atât, trecerea celor 8 săptămâni și dovada unui comportament fără abateri nu garantează anularea sancțiunii, aspect subliniat de sintagma „poate fi anulată”, anularea fiind, deci, la latitudinea consiliului care a dispus măsura.

Dacă legiuitorul ar fi considerat că elevul își poate răscumpăra greșeala printr-un comportament exemplar într-o perioada mai scurtă de 8 săptămâni, nu ar fi folosit sintagma „cel puțin 8 săptămâni” ci sintagma „8 săptămâni sau pănă la sfârșitul semestrului” introducând prin „sau” posibilitatea optării pentru una dintre cele doua ipoteze…cele 8 săptămâni sau sfărșitul semestrului (care termen se implinește primul).

Dar, în lipsa acestei formulări care să creeze posibilitatea unei opțiuni, folosirea sintagmei „minimum 8 săptămâni” și raportarea la doar posibilitatea (fără garanția) de anulare a sancțiunii, ne duc la concluzia că intenția legiuitorului a fost clară și în sensul introducerii  doar a unei posibilități teoretice de recompensare (prin anularea sancțiunii complementare)  a unui comportament lipsit de greșeli pe o perioadă de minimum 8 săptămâni.

În acest context, sintagma „până la încheierea semestrului sau a anului școlar” poartă rolul de dată limită dincolo de care nu mai pot fi socotite cele 8 săpămâni, nu de termen la care să se analizeze perioada scursă de la aplicarea abaterii, oricare ar fi ea.

O interpretare contrarie ar duce la concluzia că: fie se analizează orice perioadă scursă de la aplicarea sancțiunii până la sfârșitul semestrului, aspect care, în mod evident nu îndeplinește condiția de „minimum 8 săptămâni”, fie se analizează minimum 8 săptămâni prin depășirea sfârșitului semestrului sau a anului școlar, aspect care încalcă prevederile din ROFUIP și din Statutul Elevului care stipulează că media la purtare se încheie la sfârșitul semestrului.

Deci singura interpretare care îndeplinește cumulativ condițiile de minimum 8 săptămâni și sfârșitul semestrului sau a anului școlar, este cea detaliată mai sus.

În concluzie, parcurgerea celor 8 săptămâni fără greșeală, este o condiție obligatorie în lipsa căreia nici nu se poate lua în discuție eventualitatea anulării sancțiunii complementare.

5.   Ce se întâmplă cu elevii care săvârșesc abateri în perioade mai mici de opt săptămâni de școală până la sfârșitul semestrului sau al anului școlar, aceștia nu mai beneficiază de dreptul unei analize a situației lor? Aceasta poate fi interpretată și ca o discriminare a lor.

Elevii care nu fac dovada unui comportament fără greșeli pentru cel puțin opt săptămâni, socotite de la data aplicării sancțiunii, nu pot face obiectul analizei Consiliului Clasei sau a Consiliului Profesoral în vederea anulări măsurii disciplinare complementare (scăderea notei la purtare).

6. Referitor la posibilitatea de acceptare a unei contestații asupra unei note la purtare:

Lipsa unei prevederi în ROFUIP și în Statutul Elevului referitoare la posibilitatea de a contesta doar nota la purtare se explică prin faptul că, scăderea notei la purtare reprezintă o pedeapsă complementară la una dintre sancțiunile prevăzute la art. 16 alin. 4 lit. (a-d) din Statutul Elevului sau o consecință a aplicării prevederilor  art. 27 alin. 1 din Statut și nu o sancțiune de sine stătătoare.

Acest aspect este confirmat și din faptul că la art. 17-25 din același Statut, unde sunt definite pe larg toate sancțiunile prevăzute la art. 16 alin. 4, scăderea notei la purtare apare fie ca o sancțiune complementară ce poate însoți sancțiunea principală (vezi art. 17 alin. 5) fie ca o sancțiune complementară ce însoțește în mod obligatoriu sancțiunea principală (vezi art. 18-20).

Art. 17 alin (5)Sancţiunea poate fi însoţită de scăderea notei la purtare, respectiv de diminuarea calificativului, în învăţământul primar.

Art. 19 alin. (2)Sancţiunea este însoţită de scăderea notei la purtare, respectiv de diminuarea calificativului, în învăţământul primar, aprobată de consiliul profesoral al unităţii de învăţământ.

Având în vedere că, potrivit art. 62 lit. (c) din ROFUIP, consiliul clasei stabilește notele la purtare ale elevilor în funcţie de frecvenţa şi comportamentul acestora în activitatea şcolară şi extraşcolar, aplicarea unei măsuri constând doar în scăderea notei la purtare, ca urmare a analizei comportamentului elevului, este, în fapt, aplicarea unei sancțiuni, deși, conf. art. 16 alin. 4 din Statut, scăderea notei la purtare nu se regăsește decât asociată (prin decizia consiliului clasei-art 17 sau de drept – art. 18-20) la una dintre sancțiunile prevăzute la lit. a-d.

În lipsa unei astfel de sancțiuni principale, unitatea de învățământ trebuie să analizeze în ce măsură a respectat prevederile art. 62 lit. (c) referitoare la analizarea comportamentul elevilor;  în ce măsură poate fi invocată o faptă a unui elev, ca temei de scăderea notei la purtare, deci de aplicare a unei măsuri complementare, în lipsa sancționării acelei fapte cu una dintre măsurile disciplinare prevăzute la art. 16 alin. 4 lit. a-d din Statut.

Pe cale de consecință, se naște întrebarea cu privire la normele legale pe care s-a întemeiat aplicarea măsurii constând doar în scăderea notei la purtare (pedeapsa complementară) în lipsa sancțiunii principale (una din măsurile prevăzute la art. 16 alin. 4 lit. a-d) din Statut, mai ales că din adresa nr. 670/04.03.2018,  școala face dovada înțelegerii faptului că stabilirea altei note la purtare decât 10 (zece)  nu se regasește precizată ca sancțiune la art. 16 lit a-d.

În mod evident scăderea notei la purtare reprezintă o formă mai aspră de sancționare a elevului, pe lângă sancțiunea principală și nu poate fi disociată de aceasta (fac excepție cazurile unde scăderea notei este cauzată de absențe nemotivate, pentru care legiuitorul nu a prevăzut o sancțiune principală).

Dacă prin analizarea comportamentului elevului, conform art. 62 lit. (c) din ROFUIP, consiliul clasei a identificat o faptă suficient de gravă încât să simtă nevoia sancționării elevului cu scăderea notei la purtare, fapta trebuie să facă obiectul unei cercetări și, după caz, să se aplice una dintre sancțiunile principale prevăzute la art. 16 alin. 4 lit. a-d din Statut.

7. Referitor la cine are atribuții de soluționare a contestației:

Cazul de contestare doar a unei note la purtare nu ar trebui să apară în practică dacă s-ar respecta principiile detaliate la pct. Anterior.

Cu siguranță legiuitorul nu a dorit să lase o portiță legislativă prin care cineva stabileste sancțiuni fără a exista posibilitatea de a fi contestate.

Reamintesc faptul că scăderea notei la purtare nu se regăsește printre sancțiunile prevăzute de legiuitor la art. 16 alin. 4 lit. a-d.

Deci, plecând de la premisa că nota la purtare este o sancțiune complementară care însoțește sancțiunea principală, aceasta poate fi contestată odată cu sancțiunea disciplinară, iar soluționarea ei este prevăzută la art. 29 și cade în sarcina Consiliului de Administrație stabilit la nivelul școlii.

8. Ce anume pot hotărî Consiliile de Administrație?

Având în vedere că legiuitorul a stabilit în sarcina Consiliul de Administrație soluționarea contestațiilor depuse împotrivă măsurilor disciplinare acesta poate hotărî:

a)     Respingerea contestației și pe cale de consecință păstrarea sancțiunii dispuse în consiliul clasei și după caz, aprobate în consiliul profesoral.

b)     Admiterea contestației și, pe cale de consecință, anularea sau  modificarea în parte a hotărârii contestate sau anularea acesteia.

Potrivit art. 29 alin. 2, teza finală, din Statutul Elevului „Hotărârea consiliului de administraţie nu este definitivă şi poate fi atacată ulterior la instanţa de contencios administrativ din circumscripţia unităţii de învăţământ, conform legii”.

Dat fiind faptul că cererea de modificare/anulare a unui act administrative, în instanță, este admisibilă doar dacă partea presupus vătămată în interesele sale legitime a parcurs procedura prealabilă, rolul contestației este de a implini procedura de plângere prealabilă anterioară unei acțiuni în instanță, așa cum prevede art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.

Autor: jr. Ciprian Mandreanu