Modurile
de sesizare a organelor de urmărire penală conform C.Proc. Pen.
ART. 288
(1)
Organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunţ, prin actele
încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege ori se sesizează din
oficiu.
(2)
Când, potrivit legii, punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate, la sesizarea formulată de persoana
prevăzută de lege ori cu autorizarea organului prevăzut de lege, acţiunea
penală nu poate fi pusă în mişcare în lipsa acestora.
(3)
În cazul infracţiunilor săvârşite de militari, sesizarea comandantului este
necesară numai în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute la art. 413-417 din
Codul penal.
Sesizarea organelor de urmărire penală prin
actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege
ART. 61
(1) Ori de
câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei
infracţiuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările
constatate:
a) organele
inspecţiilor de stat, ale altor organe de stat, precum şi ale autorităţilor
publice, instituţiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public,
pentru infracţiunile care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor
a căror respectare o controlează, potrivit legii;
b) organele de
control şi cele de conducere ale autorităţilor administraţiei publice, ale
altor autorităţi publice, instituţii publice sau ale altor persoane juridice de
drept public, pentru infracţiunile
săvârşite în legătură cu serviciul de către cei aflaţi în subordinea ori
sub controlul lor;
c) organele de ordine publică şi siguranţă naţională,
pentru infracţiunile constatate în timpul exercitării atribuţiilor prevăzute de
lege.
(2) Organele
prevăzute la alin. (1) au obligaţia să ia măsuri de conservare a locului
săvârşirii infracţiunii şi de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale
de probă. În cazul infracţiunilor flagrante, aceleaşi organe au dreptul de a
face percheziţii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor şi
de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală.
(3) Când
făptuitorul sau persoanele prezente la locul constatării au de făcut obiecţii
ori precizări sau au de dat explicaţii cu privire la cele consemnate în
procesul-verbal, organul de constatare are obligaţia de a le consemna în
procesul-verbal.
(4) Actele
încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează, de îndată,
organelor de urmărire penală.
(5) Procesul-verbal încheiat în conformitate cu
prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală
şi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.
Infracţiunile săvârşite în legătură cu
serviciul de către cei aflaţi în
subordinea ori sub controlul lor conform Codului Penal
Infracţiuni de
serviciu
ART. 295
Delapidarea
(1) Însuşirea,
folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori
pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le
administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Tentativa se pedepseşte.
ART. 296
Purtarea abuzivă
(1)
Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană de către cel aflat în
exercitarea atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la o lună
la 6 luni sau cu amendă.
(2) Ameninţarea ori lovirea sau alte violenţe
săvârşite în condiţiile alin. (1) se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege
pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
ART. 297
Abuzul în serviciu [1]
(1) Fapta
funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu
îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta
cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale
unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu
închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o
funcţie publică.*[2])
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta
funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte
exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie
de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă,
religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă,
dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.
ART. 298
Neglijenţa în serviciu[3]
Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a
unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea
ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor
sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane
juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
ART. 299
Folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual
(1) Fapta
funcţionarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta
ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu
sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obţine
favoruri de natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de
efectele acelui act de serviciu se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3
ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a
exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(2) Pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură
sexuală de către un funcţionar public care se prevalează sau profită de o
situaţie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din
funcţia deţinută, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau
de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
ART. 300
Uzurparea funcţiei
Fapta funcţionarului public care, în timpul
serviciului, îndeplineşte un act ce nu intră în atribuţiile sale, dacă prin
aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297, se pedepseşte cu
închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
ART. 301
Folosirea funcţiei pentru favorizarea unor
persoane
(1) Fapta
funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a
îndeplinit un act prin care s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine,
pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării
dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o perioadă de 3 ani.
(2)
Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazurile în care actul sau decizia se
referă la următoarele situaţii:
a) emiterea,
aprobarea sau adoptarea actelor normative;
b) exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în
îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, cu respectarea condiţiilor şi
limitelor prevăzute de aceasta.
ART. 302
Violarea secretului corespondenţei
(1)
Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reţinerea, fără drept, a unei
corespondenţe adresate altuia, precum şi divulgarea fără drept a conţinutului
unei asemenea corespondenţe, chiar atunci când aceasta a fost trimisă deschisă
ori a fost deschisă din greşeală, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un
an sau cu amendă.
(2)
Interceptarea, fără drept, a unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate
prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicaţii se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Dacă
faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost săvârşite de un funcţionar
public care are obligaţia legală de a respecta secretul profesional şi
confidenţialitatea informaţiilor la care are acces, pedeapsa este închisoarea
de la unu la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
(4)
Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, către o altă persoană sau
către public, fără drept, a conţinutului unei convorbiri sau comunicări
interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoştinţă de aceasta
din greşeală sau din întâmplare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2
ani sau cu amendă.
(5) Nu constituie
infracţiune fapta săvârşită:
a) dacă
făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea
săvârşirii unei infracţiuni;
b) dacă surprinde fapte de interes public, care au
semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje
publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.
(6) Deţinerea
sau confecţionarea, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de
înregistrare a comunicaţiilor se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amendă.
(7) Pentru
faptele prevăzute la alin. (1), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
ART. 303
Divulgarea informaţiilor secrete de stat
(1)
Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de stat, de către cel care le
cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate
interesele unei persoane juridice dintre cele prevăzute în art. 176, se
pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
(2) Deţinerea,
fără drept, în afara îndatoririlor de serviciu, a unui document ce conţine
informaţii secrete de stat, dacă poate afecta activitatea uneia dintre
persoanele juridice prevăzute în art. 176, se pedepseşte cu închisoare de la 3
luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Persoana care deţine un document ce conţine
informaţii secrete de stat, care poate afecta activitatea uneia dintre
persoanele juridice prevăzute în art. 176, nu se pedepseşte dacă predă de
îndată documentul la organul sau instituţia emitentă.
ART. 304
Divulgarea informaţiilor secrete de
serviciu sau nepublice
(1)
Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt
destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de
serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei
persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2)
Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt
destinate publicităţii, de către cel care ia cunoştinţă de acestea, se
pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.
(3) Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1) şi
alin. (2), s-a săvârşit o infracţiune împotriva investigatorului sub acoperire,
a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de protecţie a
martorilor, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu
intenţie o infracţiune contra vieţii, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12
ani.
ART. 305
Neglijenţa în păstrarea informaţiilor
(1) Neglijenţa
care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui
document ce conţine informaţii secrete de stat, precum şi neglijenţa care a
prilejuit altei persoane aflarea unei asemenea informaţii se pedepsesc cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele
prevăzute în art. 303 alin. (1) şi art. 304, dacă au fost săvârşite din culpă.
ART. 306
Obţinerea ilegală de fonduri
(1) Folosirea
ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru
primirea aprobărilor sau garanţiilor necesare acordării finanţărilor obţinute
sau garantate din fonduri publice, dacă are ca rezultat obţinerea pe nedrept a
acestor fonduri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Tentativa se pedepseşte.
ART. 307
Deturnarea de fonduri
(1) Schimbarea
destinaţiei fondurilor băneşti ori a resurselor materiale alocate unei
autorităţi publice sau instituţii publice, fără respectarea prevederilor
legale, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi
pedeapsă se sancţionează şi schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a
destinaţiei fondurilor provenite din finanţările obţinute sau garantate din
fonduri publice.
(3) Tentativa se pedepseşte.
ART. 308
Infracţiuni de corupţie şi de serviciu
comise de alte persoane
(1)
Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-300 şi art. 304 privitoare la funcţionarii
publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în
legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o
remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice
prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.
(2) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
ART. 309
Faptele care au produs consecinţe deosebit
de grave
Dacă faptele prevăzute în art. 295, art. 297, art.
298, art. 300, art. 303, art. 304, art. 306 sau art. 307 au produs consecinţe
deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează
cu jumătate.
[1] Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 405 din 15
iunie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 517 din 8 iulie 2016, s-a admis
excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 297 alin. (1)
din Codul penal, constanându-se ca acestea sunt constituţionale în măsura în
care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul
acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI
republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din
legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca
fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la
publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul
sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu
dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca
fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
În concluzie, în intervalul 8 iulie 2016-21 august
2016, dispoziţiile invocate mai sus au fost suspendate de drept, în măsura în
care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul
acestora nu s-a înţeles "îndeplineşte prin încălcarea legii",
încetându-şi efectele juridice, în data de 22 august 2016, în măsura în care
prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora
nu s-a înţeles "îndeplineşte prin încălcarea legii", iar legiuitorul
nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.
[2]Prin art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 14 din 5
februarie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 5 februarie 2017 a
fost abrogată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea
şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010
privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 1
februarie 2017.
În consecinţă, devine inaplicabilă modificarea art.
297 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, conform pct. 3 al art. I din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017, publicată în Monitorul Oficial
al României nr. 92 din 1 februarie 2017.
Prin LEGEA nr. 8 din 24 februarie 2017, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 144 din 24 februarie 2017 a fost respinsă ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 13 din 31 ianuarie 2017 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 92 din
1 februarie 2017.
[3] Prin art. I
din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 14 din 5 februarie 2017, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 101 din 5 februarie 2017 a fost abrogată Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009
privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală,
publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 1 februarie 2017.
În consecinţă, devine inaplicabilă abrogarea art. 298
din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, conform pct. 4 al art. I din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017, publicată în Monitorul Oficial
al României nr. 92 din 1 februarie 2017.
Prin LEGEA nr. 8 din 24 februarie 2017, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 144 din 24 februarie 2017 a fost respinsă ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 13 din 31 ianuarie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 92 din
1 februarie 2017.
*) Prin DECIZIA nr. 518 din 6 iulie 2017, publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 765 din 26 septembrie 2017, s-a admis excepţia de
neconstituţionalitate, constatându-se că dispoziţiile art. 298 din Codul penal sunt
constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplinirea ei defectuoasă“
din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplinirea prin încălcarea legii“.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din legile şi
ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind
neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la
publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul
sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu
dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca
fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Prin urmare, în intervalul 26 septembrie 2017 - 9
noiembrie 2017, dispoziţiile art. 298 din Codul penal în măsura în care
prin sintagma „îndeplinirea ei defectuoasă“ din cuprinsul acestora nu se
înţelege „îndeplinirea prin încălcarea legii“, au fost suspendate de drept,,
încetându-şi efectele juridice incepând cu data de 10 noiembrie 2017, întrucât
legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.
