Standardul PROCEDURI

 9.1.  Descrierea standardului

Conducerea entităţii publice asigură elaborarea procedurilor documentate într-un mod unitar pentru procesele majore sau activităţile semnificative desfăşurate în cadrul entităţii şi le aduce la cunoştinţă personalului implicat.

9.2. Cerinţe generale

9.2.1. Conducerea entităţii publice se asigură că pentru procesele şi activităţile, declarate procedurale, există o documentaţie adecvată şi că operaţiunile sunt consemnate în proceduri documentate.

 9.2.2. Pentru ca procedurile să devină instrumente eficace de control intern, acestea trebuie:

• să fie precizate în documente scrise (proceduri documentate);

• să se refere la toate procesele şi activităţile importante;

• să asigure o separare corectă a funcţiilor de iniţiere, verificare, avizare şi aprobare a operaţiunilor;

• să fie simple, complete, precise şi adaptate proceselor şi activităţii procedurale;

• să fie actualizate în permanenţă;

• să fie aduse la cunoştinţă personalului implicat.

 9.2.3. Procedurile documentate elaborate trebuie să fie în conformitate cu structura prevăzută în anexa nr. 2 şi/sau cu o procedură de sistem privind elaborarea procedurilor la nivelul entităţii publice.

 9.2.4. Procedurile trebuie să asigure o separare a funcţiilor de iniţiere, realizare, verificare, avizare şi aprobare a operaţiunilor, astfel încât acestea să fie încredinţate unor persoane diferite. În acest mod se reduce considerabil riscul de apariţie a erorilor, fraudelor, încălcării legislaţiei, precum şi riscul de nedetectare a problemelor pe fluxul unui proces sau al unei activităţi.

 9.2.5. Conducătorii entităţilor publice în care, din cauza numărului mic de salariaţi, se limitează posibilitatea de aplicare a separării atribuţiilor şi responsabilităţilor trebuie să fie conştienţi de apariţia riscurilor menţionate anterior şi să compenseze această limitare prin măsuri de control suplimentare implementate pe fluxul proceselor sau activităţilor procedurale.

 9.2.6. În entităţile publice, accesul la resurse, precum şi protejarea şi folosirea corectă a acestora se reglementează prin acte administrative, care se aduc la cunoştinţa salariaţilor. Restrângerea accesului la resurse reduce riscul utilizării inadecvate a acestora.

 9.2.7. Conducerea entităţii publice se asigură că, pentru toate situaţiile în care din cauza unor circumstanţe deosebite apar abateri faţă de politicile sau procedurile stabilite, se întocmesc documente adecvate, aprobate la un nivel corespunzător, înainte de efectuarea operaţiunilor. Circumstanţele şi modul de gestionare a situaţiilor de abatere de la politicile şi procedurile existente se analizează periodic, în vederea desprinderii unor concluzii de bună practică pentru viitor, ce urmează a fi formalizate. 

9.3. Referinţe principale:

• Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice, cu modificările ulterioare;

• Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

• Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

• Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare;

• Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare;

• Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare;

• Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare;

legile bugetare anuale;

• Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 174/2015, cu modificările ulterioare;

• Hotărârea Guvernului nr. 841/1995 privind procedurile de transmitere fără plată şi de valorificare a bunurilor aparţinând instituţiilor publice, cu modificările şi completările ulterioare;

• Hotărârea Guvernului nr. 781/2002 privind protecţia informaţiilor secrete de serviciu;

• Hotărârea Guvernului nr. 1.151/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de organizare şi exercitare a controlului financiar de gestiune;

• Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

• Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

• Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare;

• Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 107/2012, cu modificările ulterioare;

• Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, cu modificările şi completările ulterioare;

• Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.235/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 201/2003, cu modificările şi completările ulterioare;

• Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.661 bis/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de încasare şi utilizare a fondurilor băneşti primite sub forma donaţiilor şi sponsorizărilor de către instituţiile publice;

• Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii;

• Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.718/2011 pentru aprobarea Precizărilor privind întocmirea şi actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului;

• Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 923/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv şi a Codului specific de norme profesionale pentru persoanele care desfăşoară activitatea de control financiar preventiv propriu, republicat, cu modificările ulterioare.

 AICI veti putea vizualiza fiecare standard în parte (descriere, cerințe generale, referințe legale principale) - articole in lucru - urmariti Blogul LegisTM Control Intern Managerial - Standardul 9 | LEGIStm.ro | Legislatie Online - iLegis | Management Dosare Instanta - JuristPRO si AvocatPRO | Distribuitor autorizat software C.T.C.E. Piatra Neamt http://www.legistm.ro/blog/control-intern-managerial---standardul-9

 La adresa academiacetateanului@gmail.com puteți  solicita modele de proceduri specifice  educației

Noutăți privind REGULAMENTUL INTERN

 Noutăți privind REGULAMENTUL INTERN

Art.242 din Codul muncii prevede ca REGULAMENTUL INTERN cuprinde cel putin urmatoarele categorii de dispozitii:

a) reguli privind protectia, igiena si securitatea in munca in cadrul unitatii;

b) reguli privind respectarea principiului nediscriminarii si al inlaturarii oricarei forme de incalcare a demnitatii;

c) drepturile si obligatiile angajatorului si ale salariatilor;

d) procedura de solutionare pe cale amiabila a conflictelor individuale de munca, a cererilor sau a reclamatiilor individuale ale salariatilor[/color];

e) reguli concrete privind disciplina muncii in unitate;

f) abaterile disciplinare si sanctiunile aplicabile;

g) reguli referitoare la procedura disciplinara;

h) modalitatile de aplicare a altor dispozitii legale sau contractuale specifice;

i) criteriile si procedurile de evaluare profesionala a salariatilor. 

REGULAMENTUL INTERN este obligatoriu pentru toti participantii la raporturile de munca ce se deruleaza in unitatea respectiva. 

Astfel, prevederile lui se aplica:

- salariatilor proprii;

- salariatilor detasati in unitatea respectiva;

- salariatilor care se afla in delegatie in unitatea respectiva;

- ucenicilor, care lucreaza in temeiul unui contract de ucenicie;

- insusi angajatorului care l-a elaborat.

Regulamentul intern produce efecte obligatorii.

Atentie! Angajatorul are obligatia de a lua orice masuri necesare in scopul prevenirii si combaterii actelor de hartuire morala la locul de munca, inclusiv prin prevederea in regulamentul intern al unitatii de sanctiuni disciplinare pentru angajatii care savarsesc acte sau fapte de hartuire morala la locul de munca. 

Neîdeplinirea de catre angajator a acestor obligatii constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 30.000 lei la 50.000 lei (a se vedea art.2 alin.(5^5) si art.26 alin.(1^2) lit.a) din OG nr.137/2000).[/

Update:

Regulamentul intern

Dincolo de obligația legală de a-l avea, regulamentul intern este în practică, alături de contractul de muncă, unul dintre cele mai importante documente care guvernează relația dintre un angajator și salariații săi pentru că el conține normele și procedurile specifice ce trebuie respectate la nivelul companiei în relațiile de muncă, asigurând un grad de detaliu mai mare decât prevederile generale din Codul muncii.

În regulamentul intern, angajatorii trebuie să cuprindă cel puțin următoarele categorii de dispoziții: drepturile și obligațiile angajatorului și ale salariaților, regulile de SSM aplicabile, procedura de soluționare a cererilor sau a reclamațiilor individuale ale salariaților, procedura disciplinară, abaterile disciplinare și sancțiunile aplicabile, criteriile și procedurile de evaluare profesională a salariaților, regulile privind respectarea principiului nediscriminării.

Suplimentar, odată cu o altă modificare legislativă recentă a Codului Muncii, operată de curând prin Legea nr. 283/2022, conținutul regulamentului intern a fost extins, astfel că documentul trebuie să includă, începând cu 22 octombrie, și informații despre preaviz și politica generală de formare profesională pe care o are angajatorul la nivelul organizației.

---

Noutăți Codul Muncii:

27. La articolul 242, după litera i) se introduc două noi litere, literele j) şi k), cu următorul cuprins:

j)reguli referitoare la preaviz;

k)informaţii cu privire la politica generală de formare a salariaţilor, dacă există.

28. La articolul 243, alineatele (1)-(3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

Articolul 243

(1) Angajatorul are obligaţia de a aduce la cunoştinţa fiecărui salariat prevederile regulamentului

intern, în prima zi de lucru, şi de aface dovada îndeplinirii acestei obligaţii.

(2) Aducerea la cunoştinţa salariaţilor a prevederilor regulamentului intern se poate realiza pe suport hârtie sau în format electronic,cu condiţia ca, în acest din urmă caz, documentul să fie accesibil salariatului şi să poată fi stocat şi printat de către acesta.

(3) Regulamentul intern îşi produce efectele faţă de salariat de la momentul luării la cunoştinţă a acestuia.

 

Aspecte esentiale privind organizarea si exercitarea profesiei de Consilier Juridic

Profesia de consilier juridic face parte din categoria profesiilor juridice, se organizeaza ca un corp profesional si se exercita conform prevederilor Legii nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic si prevederilor prezentului statut.

Aici 

Aspecte esentiale privind organizarea si exercitarea profesiei de Consilier Juridic (manager.ro)

Temei legal achizitionare servicii juridice de consultanta, de asistenta si/sau de reprezentare

 

Temei legal achizitionare  servicii juridice de consultanta, de asistenta si/sau de reprezentare

 

OUG 26/2012 privind unele masuri de reducere a cheltuielilor publice si intarirea disciplinei financiare si de modificare si completare a unor acte normative. Ordonanta de urgenta nr. 26/2012

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 392 din 12 iunie 2012

Art. I

(1) Autoritatile si institutiile publice ale administratiei publice centrale si locale, indiferent de modul de finantare si subordonare, societatile nationale, companiile nationale si societatile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum si regiile autonome care au in structura organizatorica personal propriu de specialitate juridica nu pot achizitiona servicii juridice de consultanta, de asistenta si/sau de reprezentare.

(2) In situatii temeinic justificate, in care activitatile juridice de consultanta, de asistenta si/sau de reprezentare necesare autoritatilor si institutiilor publice prevazute la alin. (1) nu se pot asigura de catre personalul de specialitate juridica angajat in aceste entitati, poti fi achizitionate servicii de aceasta natura, in conditiile legii, numai cu aprobare:

a) ordonatorilor principali de credite pentru autoritatile si institutiile publice ale administratiei publice centrale;

b) consiliilor locale, consiliilor judetene sau Consiliului General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, pentru autoritatile si institutiile publice ale administratiei publice locale.

(3) In situatii temeinic justificate, in care activitatile juridice de consultanta, de asistenta si/sau de reprezentare, necesare societatilor nationale, companiilor nationale si societatilor comerciale, precum si regiilor autonome prevazute la alin. (1), nu se pot asigura de catre personalul de specialitate juridica angajat in aceste entitati, poti fi achizitionate servicii de aceasta natura, in conditiile legii, numai cu aprobarea sau mandatarea reprezentantilor statului sau unittilor administrativ-teritoriale in organele de conducere ale acestora:

a) de catre ordonatorul principal de credite coordonator, in cazul celor la care statul este actionar integral sau majoritat;

b) de catre consiliile locale, consiliile judetene sau Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, pentru cele la care unitatile administrativ-teritoriale detin integral sau majoritar capitalul social.

Noutăți ROFUIP 2022

 

În MONITORUL OFICIAL nr. 675 din 6 iulie 2022 a fost publicat ORDINUL nr. 4.183 din 4 iulie 2022 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar

Prevederile noului ROFUIP vor intra în vigoare începând cu data de 1 septembrie 2022.  

Comparativ cu actualul regulament (în vigoare până la data de 31 august 2022), elementele de noutate incluse în noul act normativ constau în:

1. Compatibilizarea prevederilor ROFUIP cu structura anului școlar.

2. Reglementarea utilizării catalogului electronic, pentru început, în unități-pilot.

3. Numărul de calificative/note acordate anual fiecărui elev, la fiecare disciplină de studiu, este stabilit de către cadrul didactic, în funcție de numărul unităților de învățare și de numărul săptămânal de ore prevăzut în planul-cadru. La fiecare disciplină numărul de calificative/note acordate anual este cu cel puțin trei mai mare decât numărul de ore alocat săptămânal disciplinei în planul-cadru de învățământ.

4. Modul de încheiere a situațiilor școlare: la fiecare disciplină se încheie anual o singură medie, calculată ca medie aritmetică din numărul de note acordate pe parcursul anului școlar.

5. Includerea unor reglementări privind nivelul antepreșcolar (creșe).

6. Compatibilizarea modului de organizare și funcționare a consiliilor de administrație din unitățile de învățământ preuniversitar cu legislația primară.

7. Creșterea relevanței formării continue a personalului didactic prin definirea comisiei pentru mentorat didactic și formare în cariera didactică la nivelul fiecărei unități de învățământ preuniversitar cu personalitate juridică, precizându-se atribuțiile specifice.

8. Precizări privind realizarea transferurilor elevilor.

9. Eliminarea dispozițiilor referitoare la exmatricularea elevilor, având în vedere faptul că dreptul la educație este de ordin constituțional. Prin urmare, măsura exmatriculării va fi posibilă numai pentru învățământul postliceal, care nu are caracter obligatoriu.

10. Eliminarea oricărei dispoziții/trimiteri care dă posibilitatea colectării de fonduri bănești de la părinții elevilor.

Altele:

1.     Modificarea/corelarea tuturor prevederilor care stabileau condiționalități funcție de semestru la nivelul unui an școlar; 

2.     Eliminarea avizului direcției de sănătate publică în situația organizării de activități educative în vacanțele școlare și condiționarea organizării acestora în concordanță cu programarea concediilor de odihnă ale salariaților – art. 10;

3.     Dispariția prevederii care stabilea posibilitatea organizării formațiunilor de studiu sub efectivul minim – art. 13, alin. (2);

4.     Eliminarea posibilității ca în cadrul unităților de învățământ preuniversitar cu personalitate juridică care școlarizează exclusiv în învățământ profesional și tehnic cu o pondere majoritară a învățământului dual  președintele consiliului de administrație să fie ales dintre membrii acestuia cu majoritate simplă a voturilor – vechiul art. 18, alin. (3);

5.     Introducerea condiționării ca în situațiile în care pe ordinea de zi figurează și activitatea directorului, ședința consiliului de administrație să fie condusă de un alt membru – art. 18, alin. (3);

6.     Introducerea unor noi reglementări în ceea ce privește participarea reprezentantului elevilor la ședințele consiliului de administrație – art. 19, alin. (3);

7.     Eliminarea prevederii care condiționa posibilitatea ocupării prin concurs a funcției de director de către cadrele didactice titulare doar în măsura în care erau membre ale corpului național de experți în management educațional – art. 20, alin (2);

8.     Introducerea unui nou instrument de diagnoză în cadrul documentelor manageriale: raportul anual asupra calității educației din unitatea de învățământ (care nu este de confundat cu raportul anual de evaluare internă a calității), realizarea sa fiind reglementată specific – art. 29, alin. (1) și art. 30-31;

9.     Obligativitatea numirii de către directorul unității de învățământ a componenței consiliului profesoral – art. 54, alin (6);

10. Reglementarea modalității de realizare a proceselor verbale ale ședințelor consiliului profesoral – art. 54, alin (8);

11. Introducerea unei noi comisii permanente: comisia pentru mentorat didactic și formare în cariera didactică – art. 71, alin. (2), atribuțiile sale fiind specificate în cadrul art. 72, alin (4); 

12. Introducerea unei limitări a motivării absențelor care pot fi motivate în baza cererilor scrise ale părintelui, în sensul că nu se poate depăși 20% din numărul orelor la o disciplină – art. 94, alin (5);

13. Introducerea prevederii ca fiecare elev să beneficieze pe parcursul unui an școlar de cel puțin un plan individualizat de învățare – art. 106, alin (5);

14. Eliminarea prevederilor relative la teze – vechiul art. 107, alin. (7)-(8), respectiv art. 109, alin. (4);

15. Introducerea obligației de a motiva în scris refuzul de aprobare a cererii de transfer a copilului/elevului – art. 138.

Regulamentele interne ale unităților de învățământ

 

Unitatea de învăţământ se organizează şi funcţionează în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, ale ORDINULUI nr. 4.183 din 4 iulie 2022 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, ale propriului regulament de organizare şi funcţionare şi ale regulamentului intern.

 Respectarea prevederilor ORDINULUI nr. 4.183 din 4 iulie 2022 de către personalul didactic, didactic auxiliar, nedidactic şi elevi este obligatorie.

 Nerespectarea regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar constituie abatere disciplinară şi se sancţionează conform prevederilor legale.

 Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţii de învăţământ

 În baza ORDINULUI nr. 4.183 din 4 iulie 2022, a actelor normative şi/sau administrative cu caracter normativ care reglementează drepturile şi obligaţiile beneficiarilor primari şi secundari ai educaţiei şi ale personalului din unităţile de învăţământ, precum şi a contractelor colective de muncă aplicabile, unităţile de învăţământ îşi elaborează propriul regulament de organizare şi funcţionare.

 Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţii de învăţământ conţine reglementări cu caracter general, în funcţie de tipul acesteia, precum şi reglementări specifice fiecărei unităţi de învăţământ, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
 
Proiectul regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţii de învăţământ se elaborează de către un colectiv de lucru, coordonat de un cadru didactic. Din colectivul de lucru, numit prin hotărâre a consiliului de administraţie, fac parte şi reprezentanţi ai organizaţiilor sindicale, ai părinţilor şi ai elevilor, desemnaţi de către consiliul reprezentativ al părinţilor şi asociaţia părinţilor, respectiv de consiliul şcolar al elevilor.
 
Proiectul regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţii de învăţământ, precum şi modificările ulterioare ale acestuia se supun spre dezbatere în consiliul reprezentativ al părinţilor şi asociaţiei părinţilor, acolo unde există, în consiliul şcolar al elevilor şi în consiliul profesoral, la care participă cu drept de vot şi personalul didactic auxiliar şi nedidactic.
 
Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţii de învăţământ, precum şi modificările ulterioare ale acestuia se aprobă, prin hotărâre, de către consiliul de administraţie.
 
După aprobare, regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţii de învăţământ se înregistrează la secretariatul unităţii. Pentru aducerea la cunoştinţa personalului unităţii de învăţământ, a părinţilor şi a elevilor, regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţii de învăţământ se afişează pe site-ul unităţii de învăţământ sau, în lipsa acestuia, prin orice altă formă.
 
Educatorii-puericultori/Educatoarele/Învăţătorii/Institutorii/ Profesorii pentru învăţământul preşcolar/primar/Profesorii diriginţi au obligaţia de a prezenta la începutul fiecărui an şcolar elevilor şi părinţilor regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţii de învăţământ.
 
Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţii de învăţământ poate fi revizuit anual sau ori de câte ori este nevoie.
 
Respectarea prevederilor regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţii de învăţământ este obligatorie. Nerespectarea regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţii de învăţământ constituie abatere şi se sancţionează conform prevederilor legale.
 
Regulamentul intern al unităţii de învăţământ
 
Regulamentul intern al unităţii de învăţământ conţine dispoziţiile obligatorii prevăzute la art. 242 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi în contractele colective de muncă aplicabile şi se aprobă prin hotărâre a consiliului de administraţie, după consultarea reprezentanţilor organizaţiilor sindicale care au membri în unitatea de învăţământ, afiliate la federaţiile sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar.
  
 
 
Consilier juridic Ion NISTOR
 

STRATEGIA NAȚIONALĂ ANTICORUPŢIE (SNA) 2022

Corupţia rămâne o cauză care limitează perspectivele de dezvoltare a României şi capacitatea de promovare a obiectivelor de politică externă, inclusiv a imaginii României în mediul internaţional. 

Totodată, corupţia afectează eficienţa şi profesionalismul din autorităţile şi instituţiile publice, mai ales din perspectiva furnizării de servicii de interes general, aspect care generează o încredere scăzută a cetăţenilor în capacitatea statului de a gestiona relaţiile sociale. 

Cauzele fenomenului corupţiei sunt multiple, iar problematica prevenirii şi combaterii corupţiei intră în spectrul de competenţă a mai multor instituţii din România, care trebuie să coopereze pentru obţinerea sinergiei în activităţile de promovare a integrităţii.

 România, ca stat democratic european, promoveazã o politicã publicã integratã în materia consolidãrii integritãţii instituţionale, bazatã pe o atitudine proactivã orientatã spre reducerea costurilor corupţiei, dezvoltarea mediului de afaceri bazat pe concurenţã, creşterea încrederii publicului în justiţie şi administraţie, precum şi implicarea societãţii civile în procesele decizionale.

 Strategia Națională Anticorupție 2021-2025 a fost publicată în Monitorul Oficial  nr. 1218 din 22 decembrie 2021.

 Așadar, Guvernul României a adoptat în ședința din 17 decembrie, la propunerea Ministerului Justiției, Strategia Națională Anticorupție (SNA), marcând astfel îndeplinirea unuia dintre obiectivele din domeniul justiției în PNRR și având, de asemenea, o mare relevanță din perspectiva MCV.

 Denumirea actului normativ: H.G. nr. 1.269 din 17 decembrie 2021 privind aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie 2021-2025 şi a documentelor aferente acesteia.

 Data intrării în vigoare: 22.12.2021.

 Strategia  are ca temei legal:

·        art. 108 din Constituţia României, republicată,

·        art. 25 lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare. 

 Ce este corupţia? 

 Cuvântul corupţie provine din latinescul corrumpere care înseamnă a rupe, a distruge. În sens larg, corupția este abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. Ca expresie a relației dintre autorități și cetățeni, corupția reprezintă folosirea discreționară a poziției sau a funcției, prin recurgerea la mijloace ilicite sau ilegale, în scopul obținerii unor interese personale sau de grup.

 Definiţia din dicţionare

 În DEX, definiţia corupţiei are o dimensiune socio-morală, căci ea reprezintă abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie; desfrânare, depravare. 

 Reglementări internaţionale

 Cea mai răspândită definiţie a corupţiei aparţine Băncii Mondiale: "corupţia este întrebuinţarea ilegală a resurselor publice în scopul unui câştig personal".

 Într-un mod asemănător defineşte corupţia şi Asociaţia Transparency International: "corupţia este folosirea abuzivă a puterii încredinţate, pentru obţinerea de beneficii personale".

 În "Programului global împotriva corupţiei" (1999), ONU declară că "esenţa fenomenului corupţiei constă în abuzul de putere săvârşit în scopul obţinerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, în sectorul public sau în sectorul privat".

 Pentru Fondul Monetar Internaţional "corupţia este abuzul de putere publică sau încredere pentru beneficiu privat".

 Grupul de experţi pentru corupţie al Interpol defineşte corupţia ca fiind "îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act de către indivizi sau organizaţii publice sau private, prin încălcarea legii şi încrederii pentru profit sau beneficiu".

 În Expunerea de motive cuprinsă în Raportul care a stat la baza adoptării de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a Rezoluţiei 1214 (2000) privind Rolul parlamentelor în lupta anticorupţie, corupţia este definită ca "utilizarea şi abuzul de putere publică în interes privat".

 Grupul Multidisciplinar privind Corupţia înfiinţat în anul 1994 de către Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei a adoptat provizoriu următoarea definiţie: "corupţia cuprinde comisioanele oculte şi orice alte comportamente care implică persoane învestite cu funcţii publice sau private, care şi-au încălcat obligaţiile care decurg din calitatea lor de funcţionar public, de angajat privat, de agent independent sau din orice altă relaţie de acest gen, în vederea obţinerii de avantaje ilicite de orice natură, pentru ele însele sau pentru alţii".

 Ulterior, în "Convenţia civilă privind corupţia" se arăta că prin corupţie se înţelege faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct ori indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit ori promisiunea unui astfel de avantaj necuvenit care afectează exerciţiul normal al unei funcţiuni sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului ilicit sau avantajului necuvenit ori promisiunii unui astfel de avantaj necuvenit. 

 În "Convenţia penală privind corupţia" se arată modalităţile de săvârşire: "corupţia activă a agenţilor publici 21, corupţia pasivă a agenţilor publici (inclusiv necesitatea incriminării acestor fapte dacă ele se referă la o persoană care exercită funcţii judiciare în cadrul unei curţi internaţionale a cărei competenţă este acceptată de către parte sau la un funcţionar de la grefa unei asemenea curţi), traficul de influenţă".

 Uniunea Europeană, în "Comunicarea finală" 317 din 2003 a Comisiei către Consiliul European, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social cu privire la strategia comprehensivă a UE împotriva corupţiei, adoptă definiţia corupţiei folosită de Programul Global al Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, ca fiind "abuzul de putere pentru câştig privat". 

 Din perspectiva europeană, sub egida Consiliului Europei a fost adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999 Convenţia penală privind corupţia, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2002, ratificată de România prin Legea nr. 27/2002.

 De asemenea, statele membre ale Consiliului Europei şi Comunitatea Europeană au adoptat la Strasbourg la 4 noiembrie 1999 Convenţia civilă privind corupţia, care defineşte în art. 2 "corupţia", prin care "se înţelege faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct sau indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit sau promisiunea unui asemenea avantaj necuvenit care afectează exercitarea normală a unei funcţii sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului ilicit sau al avantajului necuvenit sau al promisiunii unui asemenea avantaj necuvenit".

 În ce priveşte domeniul anticorupţie, Uniunea Europeană (denumită în continuare UE) a subliniat constant importanţa reformelor legislative şi a cadrului instituţional în materie, fie prin adoptarea legislaţiei speciale anticorupţie sau prin înfiinţarea unor structuri specializate pentru investigarea şi urmărirea penală a faptelor de corupţie.

 Reglementări interne

 Strategia Naţională Anticorupţie pentru anii 2005-2007 defineşte actele de corupţie ca fiind acele demersuri care lezează distribuţia universală şi echitabilă de bunuri cu scopul de a aduce profit unor persoane sau grupuri. 

 O definiţie cu aplicabilitate imediată este cea din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările și completările ulterioare: utilizarea funcţiei, atribuţiilor ori însărcinărilor primite pentru dobândirea de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, pentru sine sau pentru altul. 

 În Codul Penal nu există o definiţie a corupţiei, ci sunt incriminate unele infracţiuni din această sferă: luarea/darea de mită, primirea de foloase necuvenite, traficul de influenţă.

 Pentru ca o faptă de corupție să constituie infracțiune și, prin urmare sa fie supusă sancțiunilor penale, trebuie să întrunească elementele prevăzute de legea penală. 

 Un lucru mai puțin cunoscut este faptul că Legea nr. 286/2009 (Noul Cod Penal) extinde  faptele săvărșite de funcționarul public  catalogate drept Infracţiuni de corupţie şi de serviciu  și la alte persoane:

 Articolul 308 Infracţiuni de corupţie şi de serviciu comise de alte persoane

(1)Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-300 şi art. 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

 Care sunt faptele prevăzute la Infracţiuni de corupţie şi de serviciu în Legea nr. 286/2009 (Noul Cod Penal)?

       1. Luarea de mită

 Art. 289 (1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

Art. 289 (2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

Art. 289 (3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

 2. Darea de mită

 Art. 290 (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Art. 290 (2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.

Art. 290 (3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

Art. 290 (4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunţul prevăzut în alin. (3).

Art. 290 (5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

 3. Traficul de influenţă

 Art. 291 (1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Art. 291 (2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

 4. Cumpărarea de influenţă

 Art. 292 (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 292 (2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

Art. 292 (3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunţul prevăzut în alin. (2).

Art. 292 (4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

 5. Delapidarea

 Art. 295 (1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Art. 295 (2) Tentativa se pedepseşte.

 6. Abuzul în serviciu

 Art. 297 (1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Art. 297 (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.

 7. Neglijenţa în serviciu

 Art. 298 Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

 8. Folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual

 Art. 299 (1) Fapta funcţionarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obţine favoruri de natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

Art. 299 (2) Pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură sexuală de către un funcţionar public care se prevalează sau profită de o situaţie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din funcţia deţinută, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

 9. Uzurparea funcţiei 

 Art. 300 Fapta funcţionarului public care, în timpul serviciului, îndeplineşte un act ce nu intră în atribuţiile sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

 10. Conflictul de interese

 Art. 301 (1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Art. 301 (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.

 

Nou:  Art. 301. Folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane

(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o perioadă de 3 ani.

(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazurile în care actul sau decizia se referă la următoarele situaţii:
a) emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative;
b) exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de aceasta.

11. Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice

 Art. 304 (1) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Art. 304 (2) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care ia cunoştinţă de acestea, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

Art. 304 (3) Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), s-a săvârşit o infracţiune împotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de protecţie a martorilor, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu intenţie o infracţiune contra vieţii, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.

 12. Infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție

 Legea penală prevede și alte infracțiuni considerate a fi asimilate sau în legătură directă cu cele de corupție. Conform Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, pedepsele și infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție sunt:

 Art. 10 Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:

a) stabilirea, cu intenție, a unei valori diminuate, față de valoarea comercială reală, a bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, comisă în cadrul acțiunii de privatizare ori de executare silită, de reorganizare sau lichidare judiciară ori cu ocazia unei operațiuni comerciale, ori a bunurilor aparținând autorității publice sau instituțiilor publice, în cadrul unei acțiuni de vânzare a acestora sau de executare silită, săvârșită de cei care au atribuții de conducere, de administrare, de gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară;

b) acordarea de subvenții cu încălcarea legii, neurmărirea, conform legii, a destinațiilor subvențiilor;

c) utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum și utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice.

 Art. 11 (1) Fapta persoanei care, în virtutea funcției, a atribuției ori a însărcinării primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, de a îndeplini pentru acesta vreo însărcinare, de a intermedia sau de a înlesni efectuarea unor operațiuni comerciale sau financiare de către agentul economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Art. 11 (2) Dacă fapta prevăzuta la alin. (1) a fost săvârșită într-un interval de 5 ani de la încetarea funcției, atribuției ori însărcinării, aceasta se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

 Art. 12 Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:

a) efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoana ori încheierea de tranzacții financiare, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale;
b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.

 Art. 13 Fapta persoanei care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Art. 13 (1) Infracțiunea de șantaj, prevăzuta la art. 194 din Codul penal, în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, se pedepsește cu închisoare de la 7 la 12 ani.

 Art. 13 (2) Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.

 Art. 17 Următoarele infracțiuni sunt în legătură directă cu infracțiunile de corupție, cu infracțiunile asimilate acestora sau cu infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene:

 

a) tăinuirea bunurilor provenite din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a, precum și favorizarea persoanelor care au comis o astfel de infracțiune;
b) asocierea în vederea săvârșirii unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a sau la lit. a) din prezentul articol;
c) falsul și uzul de fals săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a sau săvârșite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune;
d) abuzul în serviciu contra intereselor publice, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor și abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, săvârșite în realizarea scopului urmărit, printr-o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a si a 3-a;
e) infracțiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a si a 3-a;
f) contrabanda cu bunuri provenite din săvârșirea unei infracțiuni prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a sau săvârșită în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune;
g) infracțiunile prevăzute în Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, săvârșite în legătură cu infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a;
h) infracțiunea de bancrută frauduloasă și celelalte infracțiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în legătură cu infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a;
i) traficul de droguri, traficul de substanțe toxice și nerespectarea regimului armelor de foc și al munițiilor, săvârșite în legătură cu o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a și a 3-a;
j) infracțiunile de trafic de persoane, prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, săvârșite în legătură cu o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a și a 3-a;
k) infracțiunea prevăzuta în Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea și combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanțării de acte de terorism, aprobată prin Legea nr. 466/2002, săvârșită în legătură cu o infracțiune prevăzuta în secțiunile a 2-a și a 3-a.

 

 

Direcția Națională Anticorupție (DNA) 

 Direcția Națională Anticorupție (http://www.pna.ro) este o structură de parchet specializată în combaterea corupției mari și medii. Este creată ca un instrument necesar în descoperirea, investigarea și aducerea în fața instanței a cazurilor de corupție medie și mare. Prin activitatea sa, contribuie la reducerea corupției, în sprijinul unei societăți democratice apropiate de valorile europene. 

DNA, ca structură având competențe clar definite pe zona de combatere a corupției mari și medii, a fost creată după un model adoptat de mai multe state europene – Spania, Norvegia, Belgia, Croația.

DNA este o entitate independentă în raport cu instanțele judecătorești, cu parchetele de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități publice. 

 Orice cetățean are posibilitatea să contribuie la semnalarea unor fapte de corupție despre care are cunoștință pentru tragerea la răspundere a persoanelor suspectate de comiterea lor. 

La adresa http://www.pna.ro/sesizare.xhtml sunt oferite informații privind sesizarea unei o fapte de corupție:

• adresă de e-mail anticoruptie@pna.ro
• telefonul anticorupției (004) 021.312.73.99, care funcționează permanent.
• formular on-line pentru comunicare de date despre acte de corupție (http://www.pna.ro/sesizare.xhtml).

 Aceste date pot fi folosite de procurori în activitatea de urmărire penală, conform dispozițiilor legale, în măsura în care vor fi considerate utile și concludente.

 Direcţia Generală Anticorupţie

 Direcţia Generală Anticorupţie (http://www.mai-dga.ro) a fost înfiinţată prin Legea nr. 161 din 2005 privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor ca structură specializată pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor.

 Semnalarea unor fapte de corupție se pot face la Linia verde anticorupţie – 0800.806.806 care a fost lansată odată cu operaţionalizarea Direcţiei Generale Anticorupţie, respectiv la data de 31 octombrie 2005 şi s-a dovedit un instrument de lucru foarte util în relaţia cu cetăţenii. 

 Linia verde anticorupţie a M.A.I. are două componente:

·        un telefon direct – 0800.806.806

·        o căsuţă vocală care preia solicitarea venită din Telverde  

 Bibliografie:

 

1.                 1. H.G. nr. 1.269 din 17 decembrie 2021 privind aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie 2021-2025 şi a documentelor aferente acesteia.

2. Hotărârea nr. 583 din 2016 privind aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2016 - 2020, a seturilor de indicatori de performanţă, a riscurilor asociate obiectivelor şi măsurilor din strategie şi a surselor de verificare, a inventarului măsurilor de transparenţă instituţională şi de prevenire a corupţiei, a indicatorilor de evaluare, precum şi a standardelor de publicare a informaţiilor de interes public;
3. Hotărârea nr. 215 din 2012 privind aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2012-2015, a Inventarului măsurilor preventive anticorupţie şi a indicatorilor de evaluare, precum şi a Planului naţional de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale anticorupţie 2012-2015;
4. Hotărârea nr. 231 din 2005 privind aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2005-2007 şi a Planului de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2005-2007;
5. Legea nr. 161 din 2005 privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor;
6. Codul Penal al României (Legea nr. 286/2009), cu modificările și completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 510 din 24/07/2009;
7. Legea nr. 161 din 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările și completările ulterioare;
8. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43 din 2002, privind Parchetul National Anticorupţie, cu modificările și completările ulterioare;
9. Legea nr. 78 din 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările și completările ulterioare
10. Cristian Danileț, Corupţia şi anticorupţia în sistemul Juridic, Bucureşti: Editura C.H. Beck, 2009 (https://cristidanilet.files.wordpress.com/2009/11/coruptia-si-anticoruptia-text.pdf )
11. Site oficial Direcția Națională Anticorupție- http://www.pna.ro/index.xhtml 
12. Site oficial Direcția Generală Anticorupție- http://www.mai-dga.ro 

 

Nota: Legea penală prevede și alte infracțiuni considerate a fi asimilate sau în legătură directă cu cele de corupție.

Conform Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, pedepsele și infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție sunt prevăzute la: Art. 10 lit. a)-c), Art. 11 (1),(2), Art. 12 lit. a), b), Art. 13, Art. 13 (1),  Art. 13 (2), Art. 17 lit. a)-k).

 

 

Text: Ion NISTOR - consilier juridic (detalii facebook, partener LegisTM)