1. Generalități privind răspunderea juridică disciplinară
Sancţionarea
angajaților este un act de cele mai multe ori ingrat, dar în acelaşi timp
necesar pentru buna desfăşurare a activităţii manageriale.
Atragerea
răspunderii disciplinare a angajaților vizează două aspecte, respectiv
aspectele de fond si aspectele de procedură.
Aspectele
de fond se referă la săvârşirea unor fapte ce constituie abatere/abateri
disciplinare, în accepţiunea celor prevăzute de lege.
Aspectelor
de ordin procedural trebuie sa li se acorde o atenţie deosebită, întrucât numai
în urma parcurgerii unei anumite proceduri de cercetare, în finalul căreia să
se stabilească cu certitudine săvârşirea unei abateri, poate fi aplicată
temeinic si legal o sancţiune, în funcţie de anumite criterii.
Răspunderea
disciplinară intervine în cazurile în care un salariat săvârşeşte cu vinovăţie
o abatere disciplinară.
2. Răspunderea juridică disciplinară potrivit Codului Muncii[1]
2. Răspunderea juridică disciplinară potrivit Codului Muncii[1]
Angajatorul
dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii,
sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au
săvârşit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă
într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin
care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul
individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi
dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Sancţiunile disciplinare pe care le poate
aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere
disciplinară sunt:
a)
avertismentul scris;
b)
retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în
care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile;
c)
reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%;
d)
reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere
pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;
e)
desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
În cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege
specială, se stabileşte un alt regim sancţionator, va fi aplicat acesta.
Sancţiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la
aplicare, dacă salariatului nu i se aplică o nouă sancţiune disciplinară în
acest termen. Radierea sancţiunilor disciplinare se constată prin decizie a
angajatorului emisă în formă scrisă.
Potrivit Codului Muncii, amenzile disciplinare sunt interzise iar pentru
aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancţiune.
Angajatorul stabileşte sancţiunea
disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite
de salariat, avându-se în vedere următoarele:
a) împrejurările în care fapta a fost
săvârşită;
b) gradul de vinovăţie a salariatului;
c) consecinţele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a
salariatului;
e) eventualele sancţiuni disciplinare
suferite anterior de către acesta.
Sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia avertismentului scris nu poate fi
dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul
va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să
realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.
Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute
mai sus fără un motiv obiectiv dă
dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării
disciplinare prealabile.
În cursul cercetării disciplinare
prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în
favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate
probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie
asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al
sindicatului al cărui membru este.
Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în
formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la
cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni
de la data săvârşirii faptei.
Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod
obligatoriu:
a)
descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b)
precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern,
contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care
au fost încălcate de salariat;
c)
motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în
timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în
condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3) din Codul Muncii, nu a fost efectuată cercetarea;
d)
temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
e)
termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
f)
instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
Decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile
calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării.
Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire,
ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau
reşedinţa comunicată de acesta.
Decizia de sancţionare
poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în
termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
3.
Răspunderea juridică disciplinară
potrivit Legii Educației
Naționale[2]
Personalul din învăţământul preuniversitar este format din personal
didactic şi personal nedidactic.
Personalul didactic este format din personalul didactic de predare, personal
didactic de predare asociat, personal didactic auxiliar şi personal didactic de
conducere, de îndrumare şi control.
Personalul nedidactic îşi desfăşoară activitatea în baza Legii nr.
53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
Personalul didactic, personalul didactic auxiliar şi cel de conducere
răspund disciplinar conform Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu
modificările şi completările ulterioare.
Personalul nedidactic răspunde disciplinar în conformitate cu
prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
Personalul didactic, personalul didactic auxiliar, precum şi cel de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar răspund disciplinar pentru încălcarea cu vinovăţie a îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de muncă, precum şi pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învăţământului şi prestigiului unităţii/instituţiei, conform legii.
Sancţiunile disciplinare care se pot aplica personalului didactic, în raport cu gravitatea abaterilor, sunt:
Personalul didactic, personalul didactic auxiliar, precum şi cel de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar răspund disciplinar pentru încălcarea cu vinovăţie a îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de muncă, precum şi pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învăţământului şi prestigiului unităţii/instituţiei, conform legii.
Sancţiunile disciplinare care se pot aplica personalului didactic, în raport cu gravitatea abaterilor, sunt:
a) observaţie scrisă;
b) avertisment;
c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu
indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control, cu până la 15%, pe o
perioadă de 1-6 luni;
d) suspendarea, pe o perioadă de până la 3 ani, a dreptului de
înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare sau
pentru obţinerea gradelor didactice ori a unei funcţii de conducere, de
îndrumare şi de control;
e) destituirea din funcţia de conducere, de îndrumare şi de control din
învățământ;
f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Orice persoană poate sesiza unitatea de învăţământ/instituţia de învăţământ
cu privire la săvârşirea unei fapte ce poate constitui abatere disciplinară.
Sesizarea se face în scris şi se înregistrează la registratura
unităţii/instituţiei de învățământ.
Pentru cercetarea abaterilor prezumate săvârşite de personalul
didactic, personalul de conducere al unităţilor de învăţământ preuniversitar,
personalul de îndrumare şi de control din cadrul inspectoratelor şcolare şi de
personalul de îndrumare şi de control din cadrul Ministerului Educaţiei
Naţionale, comisiile de cercetare disciplinară se constituie după cum urmează:
a) pentru personalul didactic, comisii formate din 3-5 membri, dintre
care unul reprezintă organizaţia sindicală din care face parte persoana aflată
în discuţie sau este un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia
didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea;
b) pentru personalul de conducere al unităţilor de învăţământ
preuniversitar, comisii formate din 3-5 membri, dintre care un reprezentant al
salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia didactică cel puţin egală cu a celui care
a săvârşit abaterea. Din comisie face parte şi un inspector din cadrul
inspectoratului şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti;
c) pentru personalul de îndrumare şi de control din cadrul Ministerului
Educaţiei Naţionale, comisii formate din 3-5 membri, dintre care unul
reprezintă organizaţia sindicală din care face parte persoana aflată în
discuţie sau este un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia
didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea;
d) pentru personalul de conducere al inspectoratelor şcolare
judeţene/al municipiului Bucureşti, comisii formate din 3-5 membri, dintre care
un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia didactică cel puţin
egală cu a celui care a săvârşit abaterea.
Comisiile de cercetare disciplinară sunt numite de:
a) consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ preuniversitar,
pentru personalul didactic şi personalul de conducere al acesteia;
b) ministrul educaţiei naţionale, pentru funcţiile de îndrumare şi de
control din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale, precum şi pentru
personalul de conducere din inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului
Bucureşti.
În cadrul cercetării abaterii prezumate se stabilesc faptele şi
urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, existenţa sau
inexistenţa vinovăţiei, precum şi orice alte date concludente. Audierea celui
cercetat şi verificarea apărării acestuia sunt obligatorii. Refuzul celui
cercetat de a se prezenta la audiere, deşi a fost înştiinţat în scris cu
minimum 48 de ore înainte, precum şi de a da declaraţii scrise se constată prin
proces-verbal şi nu împiedică finalizarea cercetării. Cadrul didactic cercetat
are dreptul să cunoască toate actele cercetării şi să îşi producă probe în
apărare.
Cercetarea faptei şi comunicarea deciziei se fac în termen de cel mult
30 de zile de la data constatării acesteia, consemnată în condica de inspecţii
sau la registratura generală a unităţii de învăţământ
preuniversitar/instituţiei. Persoanei nevinovate i se comunică în scris
inexistenţa faptelor pentru care a fost cercetată.
Persoanele sancţionate încadrate în unităţile de învăţământ au dreptul
de a contesta, în termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectivă la
colegiul de disciplină de pe lângă inspectoratul şcolar. Personalul de
conducere, de îndrumare şi de control din inspectoratele şcolare şi din
Ministerul Educaţiei Naţionale, care a fost sancţionat, are dreptul de a
contesta, în termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectivă la Colegiul
central de disciplină al Ministerului Educaţiei Naţionale.
Normele privind componenţa, organizarea şi funcţionarea, precum şi
atribuţiile colegiului de disciplină de pe lângă inspectoratul şcolar şi ale
Colegiului central de disciplină al Ministerului Educaţiei Naţionale se
stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei
naţionale.
Dreptul persoanei sancţionate de a se adresa instanţelor judecătoreşti
este garantat.
Pentru personalul didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar,
propunerea de sancţionare se face de către director sau de cel puţin 2/3 din
numărul total al membrilor consiliului de administraţie. Sancţiunile aprobate
de consiliul de administraţie sunt puse în aplicare şi comunicate prin decizie
a directorului unităţii de învăţământ preuniversitar.
Pentru personalul de conducere al unităţii de învăţământ
preuniversitar, propunerea de sancţionare se face de către consiliul de
administraţie al unităţii de învăţământ preuniversitar şi se comunică prin decizie
a inspectorului şcolar general.
Pentru personalul de conducere din inspectoratele şcolare şi casele
corpului didactic, propunerea de sancţionare se face de ministrul educaţiei
naţionale şi se comunică prin ordin.
Pentru personalul de îndrumare şi control din Ministerul Educaţiei
Naţionale, propunerea de sancţionare se face, după caz, de ministrul educaţiei
naţionale, respectiv de secretarul de stat sau de şeful ierarhic al persoanei
în cauză şi se comunică prin ordin.
Sancţiunea se stabileşte, pe baza raportului comisiei de cercetare, de
autoritatea care a numit această comisie şi se comunică celui în cauză, prin
decizie scrisă, după caz, de către directorul unităţii de învăţământ,
inspectorul şcolar general sau ministrul educaţiei naţionale.
Actele normative specificate pot fi urmărite cu ajutorul platformei informatice
Legis la adresa http://legistm.ro/
Informarea a fost publicată la adresa http://forum.isj.hd.edu.ro
Informarea a fost publicată la adresa http://forum.isj.hd.edu.ro
Anexe:
Anexa nr. 1-
Procedura de sanctionare a personalului
didactic si didactic auxialiar
Anexa nr. 2-
Procedura de sanctionare a personalului
nedidactic
[1] Legea nr. 53 din 24 ianuarie
2003, cu modificările și completările ulterioare, republicată
[2] Legea nr. 1 din 5 ianuarie
2011 a educaţiei
naţionale, cu modificările și completările ulterioare
