Home Produse Documente utile 15 minute Diverse Testeaza gratuit Blog Contact
Legislație și articole juridice:
Legislație și articole juridice:
Modurile de sesizare a organelor de urmărire penală conform C.Proc. Pen.
ART. 288
(1) Organul de urmărire penală este sesizat prin
plângere sau denunţ, prin actele încheiate de alte organe de constatare
prevăzute de lege ori se sesizează din oficiu.
(2) Când, potrivit legii, punerea în mişcare a
acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, la
sesizarea formulată de persoana prevăzută de lege ori cu autorizarea organului
prevăzut de lege, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare în lipsa
acestora.
(3) În cazul infracţiunilor săvârşite de militari,
sesizarea comandantului este necesară numai în ceea ce priveşte infracţiunile
prevăzute la art. 413-417 din Codul penal.
2.
Sesizarea organelor de
urmărire penală prin actele încheiate de alte organe
de constatare prevăzute de lege
ART. 61
(1) Ori de câte ori există o
suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, sunt obligate
să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate:
a) organele inspecţiilor de stat,
ale altor organe de stat, precum şi ale autorităţilor publice, instituţiilor
publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracţiunile
care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare
o controlează, potrivit legii;
b) organele de control şi cele de
conducere ale autorităţilor administraţiei publice, ale altor autorităţi
publice, instituţii publice sau ale altor persoane juridice de drept public,
pentru infracţiunile săvârşite în
legătură cu serviciul de către cei aflaţi în subordinea ori sub controlul
lor;
c) organele de ordine publică şi siguranţă naţională,
pentru infracţiunile constatate în timpul exercitării atribuţiilor prevăzute de
lege.
(2) Organele prevăzute la alin. (1)
au obligaţia să ia măsuri de conservare a locului săvârşirii infracţiunii şi de
ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă. În cazul
infracţiunilor flagrante, aceleaşi organe au dreptul de a face percheziţii
corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor şi de a-l prezenta de
îndată organelor de urmărire penală.
(3) Când făptuitorul sau persoanele
prezente la locul constatării au de făcut obiecţii ori precizări sau au de dat
explicaţii cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, organul de
constatare are obligaţia de a le consemna în procesul-verbal.
(4) Actele încheiate împreună cu
mijloacele materiale de probă se înaintează, de îndată, organelor de urmărire
penală.
(5) Procesul-verbal încheiat în conformitate cu
prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală
şi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.
3. Infracţiunile săvârşite în legătură cu
serviciul de către cei aflaţi în
subordinea ori sub controlul lor conform Codului Penal
Infracţiuni de serviciu
ART. 295
Delapidarea
(1) Însuşirea, folosirea sau
traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de
bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se
pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării
dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Tentativa se pedepseşte.
ART. 296
Purtarea
abuzivă
(1) Întrebuinţarea de expresii
jignitoare faţă de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuţiilor de
serviciu se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
(2) Ameninţarea ori lovirea sau alte violenţe
săvârşite în condiţiile alin. (1) se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege
pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
ART. 297
Abuzul
în serviciu [1]
(1) Fapta funcţionarului public
care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte
în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor
sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane
juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.*[2])
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta
funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte
exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie
de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă,
religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă,
dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.
ART. 298
Neglijenţa
în serviciu[3]
Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a
unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea
ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a
drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei
persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu
amendă.
ART. 299
Folosirea
abuzivă a funcţiei în scop sexual
(1) Fapta funcţionarului public
care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a întârzia
îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul
de a face un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obţine favoruri de
natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de efectele
acelui act de serviciu se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a
exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(2) Pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură
sexuală de către un funcţionar public care se prevalează sau profită de o
situaţie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din
funcţia deţinută, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau
de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
ART. 300
Uzurparea
funcţiei
Fapta funcţionarului public care, în timpul
serviciului, îndeplineşte un act ce nu intră în atribuţiile sale, dacă prin
aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297, se pedepseşte cu
închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
ART. 301
Folosirea
funcţiei pentru favorizarea unor persoane
(1) Fapta funcţionarului public
care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care
s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă
ori un afin până la gradul II inclusiv se pedepseşte cu închisoarea de la unu la
5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o
perioadă de 3 ani.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se
aplică în cazurile în care actul sau decizia se referă la următoarele situaţii:
a) emiterea, aprobarea sau adoptarea
actelor normative;
b) exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în
îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, cu respectarea condiţiilor şi
limitelor prevăzute de aceasta.
ART. 302
Violarea
secretului corespondenţei
(1) Deschiderea, sustragerea, distrugerea
sau reţinerea, fără drept, a unei corespondenţe adresate altuia, precum şi
divulgarea fără drept a conţinutului unei asemenea corespondenţe, chiar atunci
când aceasta a fost trimisă deschisă ori a fost deschisă din greşeală, se
pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Interceptarea, fără drept, a
unei convorbiri sau a unei comunicări efectuate prin telefon sau prin orice
mijloc electronic de comunicaţii se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3
ani sau cu amendă.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin.
(1) şi alin. (2) au fost săvârşite de un funcţionar public care are obligaţia
legală de a respecta secretul profesional şi confidenţialitatea informaţiilor
la care are acces, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea
unor drepturi.
(4) Divulgarea, difuzarea,
prezentarea sau transmiterea, către o altă persoană sau către public, fără
drept, a conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în
cazul în care făptuitorul a luat cunoştinţă de aceasta din greşeală sau din
întâmplare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(5) Nu constituie infracţiune fapta
săvârşită:
a) dacă făptuitorul surprinde
săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii unei
infracţiuni;
b) dacă surprinde fapte de interes public, care au
semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje
publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.
(6) Deţinerea sau confecţionarea,
fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a
comunicaţiilor se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(7) Pentru faptele prevăzute la
alin. (1), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate.
ART. 303
Divulgarea
informaţiilor secrete de stat
(1) Divulgarea, fără drept, a unor
informaţii secrete de stat, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor
de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele unei persoane juridice
dintre cele prevăzute în art. 176, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7
ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Deţinerea, fără drept, în afara
îndatoririlor de serviciu, a unui document ce conţine informaţii secrete de
stat, dacă poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice prevăzute
în art. 176, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Persoana care deţine un document ce conţine
informaţii secrete de stat, care poate afecta activitatea uneia dintre
persoanele juridice prevăzute în art. 176, nu se pedepseşte dacă predă de
îndată documentul la organul sau instituţia emitentă.
ART. 304
Divulgarea
informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice
(1) Divulgarea, fără drept, a unor
informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de
către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta
sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Divulgarea, fără drept, a unor
informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de
către cel care ia cunoştinţă de acestea, se pedepseşte cu închisoare de la o
lună la un an sau cu amendă.
(3) Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1) şi
alin. (2), s-a săvârşit o infracţiune împotriva investigatorului sub acoperire,
a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de protecţie a martorilor,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu intenţie o
infracţiune contra vieţii, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.
ART. 305
Neglijenţa
în păstrarea informaţiilor
(1) Neglijenţa care are drept urmare
distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce conţine
informaţii secrete de stat, precum şi neglijenţa care a prilejuit altei
persoane aflarea unei asemenea informaţii se pedepsesc cu închisoare de la 3
luni la un an sau cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele
prevăzute în art. 303 alin. (1) şi art. 304, dacă au fost săvârşite din culpă.
ART. 306
Obţinerea
ilegală de fonduri
(1) Folosirea ori prezentarea de
documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobărilor
sau garanţiilor necesare acordării finanţărilor obţinute sau garantate din
fonduri publice, dacă are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri,
se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Tentativa se pedepseşte.
ART. 307
Deturnarea
de fonduri
(1) Schimbarea destinaţiei
fondurilor băneşti ori a resurselor materiale alocate unei autorităţi publice
sau instituţii publice, fără respectarea prevederilor legale, se pedepseşte cu
închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se
sancţionează şi schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei
fondurilor provenite din finanţările obţinute sau garantate din fonduri
publice.
(3) Tentativa se pedepseşte.
ART. 308
Infracţiuni
de corupţie şi de serviciu comise de alte persoane
(1) Dispoziţiile art. 289-292, 295,
297-300 şi art. 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod
corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care
exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de
orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2)
ori în cadrul oricărei persoane juridice.
(2) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
ART. 309
Faptele
care au produs consecinţe deosebit de grave
Dacă faptele prevăzute în art. 295, art. 297, art.
298, art. 300, art. 303, art. 304, art. 306 sau art. 307 au produs consecinţe
deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se
majorează cu jumătate.
Actele normative din
cuprinsul informării pot fi
urmărite cu ajutorul platformei
informatice Legis a ISJ Hunedoara, la
adresa http://legistm.ro.
[1]
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 405 din
15 iunie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 517 din 8 iulie 2016, s-a
admis excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 297
alin. (1) din Codul penal, constanându-se ca acestea sunt constituţionale în
măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din
cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".
Conform
art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în
vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale,
îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii
Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu
pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe
durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt
suspendate de drept.
În
concluzie, în intervalul 8 iulie 2016-21 august 2016, dispoziţiile invocate mai
sus au fost suspendate de drept, în măsura în care prin sintagma
"îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora nu s-a înţeles
"îndeplineşte prin încălcarea legii", încetându-şi efectele juridice,
în data de 22 august 2016, în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte
în mod defectuos" din cuprinsul acestora nu s-a înţeles "îndeplineşte
prin încălcarea legii", iar legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea
prevederilor atacate.
[2]Prin art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 14 din 5
februarie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 5 februarie 2017 a
fost abrogată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea
şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010
privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 1
februarie 2017.
În
consecinţă, devine inaplicabilă modificarea art. 297 din Legea nr. 286/2009
privind Codul penal, conform pct. 3 al art. I din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 13/2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 92 din 1
februarie 2017.
Prin LEGEA nr. 8 din 24 februarie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 144 din 24 februarie 2017 a fost respinsă ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 13 din 31 ianuarie 2017 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 92 din 1 februarie 2017.
3] Prin art. I
din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 14 din 5 februarie 2017, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 101 din 5 februarie 2017 a fost abrogată Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009
privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală,
publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 1 februarie 2017.
În
consecinţă, devine inaplicabilă abrogarea art. 298 din Legea nr. 286/2009
privind Codul penal, conform pct. 4 al art. I din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 13/2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 92 din 1
februarie 2017.
Prin
LEGEA nr. 8 din 24 februarie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 144 din
24 februarie 2017 a fost respinsă ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 13 din 31 ianuarie
2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 92 din 1 februarie 2017.
*)
Prin DECIZIA nr. 518 din 6 iulie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 765
din 26 septembrie 2017, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate,
constatându-se că dispoziţiile art. 298 din Codul penal sunt constituţionale în
măsura în care prin sintagma „îndeplinirea ei defectuoasă“ din cuprinsul
acestora se înţelege „îndeplinirea prin încălcarea legii“.
Conform
art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în
vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale,
îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii
Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu
pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe
durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt
suspendate de drept.
Prin
urmare, în intervalul 26 septembrie 2017 - 9 noiembrie 2017, dispoziţiile art.
298 din Codul penal în măsura în care prin sintagma „îndeplinirea ei
defectuoasă“ din cuprinsul acestora nu se înţelege „îndeplinirea prin
încălcarea legii“, au fost suspendate de drept,, încetându-şi efectele juridice
incepând cu data de 10 noiembrie 2017, întrucât legiuitorul nu a intervenit
pentru modificarea prevederilor atacate.
Articolul
249
Sarcina probei
Cel care face o
susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile
anume prevăzute de lege.
Articolul
250
Obiectul probei şi
mijloacele de probă
Dovada unui act juridic
sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumţii, mărturisirea
uneia dintre părţi, făcută din proprie iniţiativă sau obţinută la
interogatoriu, prin expertiză, prin mijloacele materiale de probă, prin
cercetarea la faţa locului sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.
Articolul
258
Încuviinţarea probelor
(1)Probele se
pot încuviinţa numai dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute la art. 255,
în afară de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere.
(2)Încheierea
prin care se încuviinţează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite,
mijloacele de probă încuviinţate, precum şi obligaţiile ce revin părţilor în
legătură cu administrarea acestora.
(3)Instanţa va
putea limita numărul martorilor propuşi.
Articolul
260
Administrarea probelor
(1)Administrarea
probelor se va face în ordinea stabilită de instanţă.
(2)Probele se
vor administra, când este posibil, chiar în şedinţa în care au fost
încuviinţate. Pentru administrarea celorlalte probe se va fixa termen,
luându-se totodată măsurile ce se impun pentru prezentarea martorilor,
efectuarea expertizelor, aducerea înscrisurilor şi a oricăror alte mijloace de
probă.
(3)Probele vor
fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, dacă legea
nu prevede altfel.
(4)Dovada şi
dovada contrară vor fi administrate, atunci când este posibil, în aceeaşi
şedinţă.
(5)Dacă s-a
dispus o cercetare la faţa locului, aceasta se va efectua, când este cazul, mai
înainte de administrarea celorlalte probe.
(6)Când proba
cu martori a fost încuviinţată în condiţiile prevăzute la art. 254 alin. (2),
dovada contrară va fi cerută, sub sancţiunea decăderii, în aceeaşi şedinţă,
dacă amândouă părţile sunt de faţă.
(7)Partea care
a lipsit la încuviinţarea dovezii este obligată să ceară proba contrară la
şedinţa următoare, iar în caz de împiedicare, la primul termen când se
înfăţişează.
Articolul
261
Locul administrării
probelor
(1)
Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată sesizate, în
şedinţă publică, dacă legea nu dispune altfel.
II. Administrarea probei cu martori
Articolul 311
Ascultarea şi înlocuirea martorilor
(1)Când instanţa a încuviinţat dovada cu
martori, ea va dispune citarea şi ascultarea acestora.
(2)Înlocuirea martorilor nu se va
încuviinţa decât în caz de moarte, dispariţie sau motive bine întemeiate, caz
în care lista se va depune sub sancţiunea decăderii, în termen de 5 zile de la
încuviinţare.
(3)Fiecare parte va putea să se
împotrivească la ascultarea unui martor care nu este înscris în listă sau nu
este identificat în mod lămurit.
(4)Decăderea din dreptul de a administra
dovada cu martori pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 262
se acoperă dacă aceştia se înfăţişează la termenul fixat pentru ascultarea lor.
Articolul 312
Ascultarea martorilor necitaţi
(1)Martorii pot fi ascultaţi chiar la
termenul la care proba a fost încuviinţată.
(2)La termenul fixat pentru
administrarea probei, partea va putea aduce martorii încuviinţaţi chiar fără a
fi citaţi.
(3)Dacă partea se obligă să prezinte
martorul la termenul de judecată, fără a fi citat, însă din motive imputabile
aceasta nu îşi îndeplineşte obligaţia, instanţa va dispune citarea martorului
pentru un nou termen. Dispoziţiile art. 313 sunt aplicabile.
Articolul 313
Refuzul martorului de a se prezenta
(1)Împotriva martorului care lipseşte la
prima citare, instanţa poate emite mandat de aducere.
(2)În pricinile urgente, se poate
dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen.
(3)Dacă, după emiterea mandatului de
aducere, martorul nu poate fi găsit sau nu se înfăţişează, instanţa va putea
proceda la judecată.
Articolul 314
Imposibilitatea de prezentare
Martorul care, din cauză de boală sau
altă împiedicare gravă, nu poate veni în instanţă va putea fi ascultat la locul
unde se află, cu citarea părţilor.
Articolul 315
Persoanele care nu pot fi ascultate
ca martori
(1)Nu pot fi martori:
1. rudele şi afinii până la gradul al
treilea inclusiv;
2. soţul, fostul soţ, logodnicul ori
concubinul;
3. cei aflaţi în duşmănie sau în
legături de interese cu vreuna dintre părţi;
4. persoanele puse sub interdicţie
judecătorească;
5. cei condamnaţi pentru mărturie
mincinoasă.
(2)Părţile pot conveni, expres sau
tacit, să fie ascultate ca martori şi persoanele prevăzute la alin. (1) pct.
1-3.
Articolul 316
Ascultarea rudelor şi afinilor
În procesele privitoare la filiaţie, divorţ şi alte
raporturi de familie se vor putea asculta rudele şi afinii prevăzuţi la art.
315, în afară de descendenţi.
Articolul 317
Persoanele scutite de a depune
mărturie
(1)Sunt scutiţi de a fi martori:
1. slujitorii cultelor, medicii,
farmaciştii, avocaţii, notarii publici, executorii judecătoreşti, mediatorii,
moaşele şi asistenţii medicali şi orice alţi profesionişti cărora legea le
impune să păstreze secretul de serviciu sau secretul profesional cu privire la
faptele de care au luat cunoştinţă în cadrul serviciului ori în exercitarea
profesiei lor, chiar şi după încetarea activităţii lor;
2. judecătorii, procurorii şi
funcţionarii publici, chiar şi după încetarea funcţiei lor, asupra
împrejurărilor secrete de care au avut cunoştinţă în această calitate;
3. cei care prin răspunsurile lor s-ar
expune pe ei înşişi sau ar expune pe vreuna din persoanele arătate la art.
315 alin. (1)pct. 1 şi 2 la o pedeapsă penală sau la dispreţul
public.
(2)Persoanele prevăzute la alin. (1)
pct. 1, cu excepţia slujitorilor cultelor, vor putea totuşi depune
mărturie, dacă au fost dezlegate de secretul de serviciu ori profesional de
partea interesată la păstrarea secretului, în afară de cazul în care prin lege
se dispune altfel.
(3)Vor putea, de asemenea, depune
mărturie şi persoanele prevăzute la alin. (1) pct. 2, dacă autoritatea
sau instituţia pe lângă care funcţionează ori au funcţionat, după caz, le dă
încuviinţarea.
Articolul 318
Identificarea martorului
(1)Preşedintele, înainte de a lua
declaraţia, va cere martorului să arate:
a)numele, prenumele, profesia,
domiciliul şi vârsta;
b)dacă este rudă sau afin cu una dintre
părţi şi în ce grad;
c)dacă se află în serviciul uneia
dintre părţi.
(2)Preşedintele va pune apoi în vedere
martorului îndatorirea de a jura şi semnificaţia jurământului.
Articolul 319
Depunerea jurământului
(1)Înainte de a fi ascultat, martorul
depune următorul jurământ: "Jur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde
nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"
(2)În timpul depunerii jurământului,
martorul ţine mâna pe cruce sau pe Biblie.
(3)Referirea la divinitate din formula
jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a martorului.
(4)Martorului de altă religie decât cea
creştină nu îi sunt aplicabile prevederile alin. (2).
(5)Martorul fără confesiune va depune
următorul jurământ: "Jur pe onoare şi conştiinţă că voi spune adevărul şi
că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu."
(6)Martorii care din motive de
conştiinţă sau confesiune nu depun jurământul vor rosti în faţa instanţei
următoarea formulă: "Mă oblig că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde
nimic din ceea ce ştiu."
(7)Persoanele mute şi surdo-mute
ştiutoare de carte vor depune jurământul transcriind formula acestuia şi
semnând-o; persoanele hipoacuzice vor rosti jurământul, iar cele care nu ştiu
să scrie vor jura prin semne cu ajutorul unui interpret.
(8)Situaţiile la care se referă alin.
(3)-(7) se reţin de către instanţă pe baza afirmaţiilor făcute de martor.
(9)După depunerea jurământului,
preşedintele va pune în vedere martorului că, dacă nu va spune adevărul,
săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă.
(10)Despre toate
acestea se face menţiune în declaraţia scrisă.
Articolul 320
Scutirea de jurământ
Copiii care nu au împlinit vârsta de
14 ani şi cei care sunt lipsiţi de discernământ în momentul audierii, fără a fi
puşi sub interdicţie, pot fi ascultaţi, fără jurământ, însă instanţa le va
atrage atenţia să spună adevărul şi va ţine seama, la aprecierea depoziţiei
lor, de situaţia lor specială.
Articolul 321
Ascultarea martorului
(1)Fiecare martor va fi ascultat
separat, cei neascultaţi încă neputând fi de faţă.
(2)Ordinea ascultării martorilor va fi
fixată de preşedinte, ţinând seama şi de cererea părţilor.
(3)Martorul va răspunde mai întâi la
întrebările puse de preşedinte, iar apoi şi la întrebările puse, cu
încuviinţarea acestuia, de către partea care l-a propus, precum şi de către
partea adversă.
(4)După ascultare, martorul rămâne în
sala de şedinţă până la sfârşitul cercetării, afară numai dacă instanţa
hotărăşte altfel.
(5)Cu ocazia audierii, martorul va fi
lăsat să-şi facă liber depoziţia, fără să aibă voie să citească un răspuns
scris de mai înainte; el se poate servi însă de însemnări, cu încuviinţarea
preşedintelui, dar numai pentru a preciza cifre sau denumiri.
(6) Dacă instanţa găseşte că întrebarea
pusă de parte nu poate să ducă la dezlegarea procesului, este jignitoare sau
tinde a proba un fapt a cărui dovedire este oprită de lege, nu o va încuviinţa.
În această situaţie, instanţa va trece în încheierea de şedinţă atât numele
părţii şi întrebarea formulată, cât şi motivul pentru care nu a fost
încuviinţată.
(7) Dacă întrebarea este încuviinţată,
întrebarea, împreună cu numele părţii care a formulat-o, urmată de răspunsul
martorului, se vor consemna literal în declaraţia martorului conform
dispoziţiilor art. 323 alin. (1).
Articolul 322
Reascultarea şi confruntarea
martorilor
(1)Martorii pot fi din nou întrebaţi,
dacă instanţa găseşte de cuviinţă.
(2)Martorii ale căror declaraţii nu se
potrivesc pot fi confruntaţi.
(3)Abrogat.
Articolul 323
Consemnarea declaraţiei martorului
(1) Mărturia se va scrie de grefier,
care va consemna întocmai şi literal declaraţia martorului, şi va fi semnată pe
fiecare pagină şi la sfârşitul ei de judecător, grefier şi martor, după ce
acesta a luat cunoştinţă de cuprins. Dacă martorul refuză sau nu poate să
semneze, se va face menţiune despre aceasta în încheierea de şedinţă.
(2)Orice adăugiri, ştersături sau
schimbări în cuprinsul mărturiei trebuie încuviinţate şi semnate de judecător,
de grefier şi martor, sub sancţiunea de a nu fi luate în considerare.
(3)Locurile nescrise din declaraţie
trebuie barate cu linii, astfel încât să nu se poată face adăugiri.
(4)Dispoziţiile art. 231 alin. (2)
se aplică în mod corespunzător.
Articolul 324
Aprecierea probei cu martori
În aprecierea declaraţiilor
martorilor, instanţa va ţine seama de sinceritatea acestora şi de împrejurările
în care au luat cunoştinţă de faptele ce fac obiectul declaraţiei respective.
Articolul 325
Bănuiala de mărturie mincinoasă
Dacă, din cercetare, reies bănuieli
de mărturie mincinoasă sau de mituire a martorului, instanţa va încheia un
proces-verbal şi va sesiza organul de urmărire penală competent.
Articolul 326
Drepturi băneşti ale martorului
(1)Martorul are dreptul la rambursarea
cheltuielilor de transport, cazare şi masă dacă este din altă localitate,
precum şi dreptul la despăgubiri pentru acoperirea veniturilor pe care le-ar fi
obţinut dacă şi-ar fi exercitat profesia pe durata lipsei de la locul de muncă,
prilejuită de chemarea sa în vederea ascultării ca martor, stabilite în raport
cu starea sau profesia pe care o exercită, precum şi cu timpul efectiv pierdut.
(2)Drepturile băneşti se asigură de
partea care a propus martorul şi se stabilesc, la cerere, de către instanţă,
prin încheiere executorie.
https://www.juridice.ro/729962/iccj-ril-admis-prestarea-activitatii-de-reprezentare-juridica-de-catre-consilierii-juridici.html