Managementul personalului contractual din administraţia publică

 La data de 5 mai 2019 a intrat în vigoare

ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 57 din 3 iulie 2019 privind Codul administrativ.

 
Până în prezent, Codul administrativ a suferit modificări și completări aduse de: ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 63 din 12 septembrie 2019; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 6 ianuarie 2020; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 44 din 6 aprilie 2020; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 61 din 30 aprilie 2020; LEGEA nr. 84 din 17 iunie 2020; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 164 din 1 octombrie 2020; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 190 din 28 octombrie 2020; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2020; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 4 din 27 ianuarie 2021; DECIZIA nr. 112 din 23 februarie 2021; LEGEA nr. 155 din 4 iunie 2021; LEGEA nr. 153 din 4 iunie 2021.

 Codul administrativ reglementează cadrul general pentru organizarea şi funcționarea autorităților şi instituţiilor administraţiei publice, statutul personalului din cadrul acestora, răspunderea administrativă, serviciile publice, precum şi unele reguli specifice privind proprietatea publică şi privată a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale.

 Acest cod se completează cu LEGEA nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu alte reglementări de drept comun aplicabile în materie.

 Drepturi şi obligaţii specifice personalului contractual

Potrivit art. 551 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 57 din 3 iulie 2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, anumite dispoziții specifice funcționarilor publici sunt aplicabile și angajaților contractuali din sistemul bugetar, astfel:

,,Articolul 551 alin. (3) Dispoziţiile art. 376 alin. (2), 430, 432-434, 437-441, 443-449, 458 şi art. 506 alin. (1)-(9) se aplică în mod corespunzător şi personalului contractual”.

 Gestiunea curentă a personalului contractual şi a funcţiilor exercitate de acesta

Gestiunea curentă a personalului contractual şi a funcţiilor exercitate de acesta este organizată şi realizată, în cadrul fiecărei autorităţi şi instituţii publice, de către compartimentul de resurse umane.

 Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a transmite, în formatele/forma stabilite/stabilită de instituţiile abilitate, informaţii cu privire la personalul contractual propriu instituţiilor publice cu atribuţii în centralizarea sau gestionarea informaţiilor cu privire la personalul din sectorul bugetar sau în elaborarea de politici publice cu privire la acesta.

 Coordonarea şi controlul normelor de conduită pentru personalul contractual

Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a coordona, controla şi monitoriza respectarea normelor de conduită de către personalul contractual, din aparatul propriu sau din instituţiile aflate în subordine, coordonare sau sub autoritate, cu respectarea prevederilor în domeniul legislaţiei muncii şi a legislaţiei specifice aplicabile.

 Normele de conduită sunt obligatorii pentru personalul contractual din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.

 În scopul îndeplinirii corespunzătoare a activităţilor prevăzute la articolul 558 alin. (1), autorităţile şi instituţiile publice:

a)urmăresc aplicarea şi respectarea în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice a prevederilor prezentului cod referitoare la conduita personalului contractual în exercitarea funcţiilor deţinute;

b)soluţionează petiţiile şi sesizările primite privind încălcarea prevederilor prezentului cod referitoare la conduita personalului contractual în exercitarea funcţiilor deţinute sau le transmite spre soluţionare organului competent, conform legii;

c)elaborează analize şi rapoarte privind respectarea prevederilor prezentului cod referitoare la conduita personalului contractual în exercitarea funcţiilor deţinute;

d)asigură informarea publicului cu privire la conduita profesională la care este îndreptăţit să se aştepte din partea personalului contractual în exercitarea funcţiei;

e)asigură informarea personalului contractual propriu cu privire la conduita ce trebuie respectată;

f)colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care au ca scop promovarea şi apărarea intereselor legitime ale cetăţenilor în relaţia cu personalul din administraţia publică.

 Pentru informarea cetăţenilor, compartimentele de relaţii publice din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice au obligaţia de a asigura publicitatea şi de a afişa normele privind conduita personalului propriu la sediul autorităţilor sau instituţiilor publice, într-un loc vizibil.

 Soluţionarea sesizărilor cu privire la încălcarea normelor de conduită de către personalul contractual

Sesizările cu privire la încălcarea normelor de conduită de către personalul contractual sunt analizate şi soluţionate cu respectarea prevederilor în domeniul legislaţiei muncii.

 Asigurarea transparenţei cu privire la respectarea normelor de conduită

Instituţiile şi autorităţile publice întocmesc rapoarte anuale cu privire la respectarea normelor de conduită de către personalul contractual din aparatul propriu sau din instituţiile aflate în subordine, coordonare ori sub autoritate.

 Raportul anual cu privire la respectarea normelor de conduită de către personalul contractual se transmite ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice.

 Formatul şi informaţiile se stabilesc prin ordin al ministrului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice.

 Conținutul raportului

Raportul trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente:

a)numărul şi obiectul sesizărilor privind cazurile de încălcare a normelor de conduită profesională;

b)categoriile şi numărul de angajaţi contractuali care au încălcat normele de conduită morală şi profesională;

c)cauzele şi consecinţele nerespectării prevederilor referitoare la conduita personalului contractual în exercitarea funcţiilor deţinute;

d)măsurile de prevenire şi/sau, după caz, sancţiunile aplicate.

 Raportul se publică pe pagina de internet a autorităţilor şi instituţiilor publice, iar publicarea se anunţă prin comunicat difuzat printr-o agenţie de presă.

 Personalul contractual din cadrul autorităţilor administrative autonome

Dispoziţiile  Codului administrativ mai sus amintite se aplică în mod corespunzător şi personalului contractual din cadrul autorităţilor administrative autonome.

 Alte dispoziţii legale aplicabile personalului contractual

Dispoziţiile  Codului administrativ privind managementul personalului contractual din administraţia publică şi gestiunea raporturilor juridice se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz.

 

Temei legal: ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 57 din 3 iulie 2019 privind Codul administrativ, actualizată

 

 

PUNCT DE VEDERE cu privire la nelegalitatea art. 17 din proiectul REGULAMENTULUI-CADRU de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar

 

PUNCT DE VEDERE cu privire la  nelegalitatea   art. 17 din proiectul   REGULAMENTULUI-CADRU de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar

 

 

,,ART. 17  Consultanţa şi asistenţa juridică pentru unităţile de învăţământ se asigură, la cererea directorului, de către inspectoratele şcolare, prin consilierul juridic”.

 

Profesia de consilier juridic face parte din categoria profesiilor juridice, se organizează ca un corp profesional şi se exercită conform prevederilor:

•Legii nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările și completările ulterioare,

•Codului muncii- Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003, republicată
•Statutului profesiei de consilier juridic din 6 martie 2004, cu modificările și completările ulterioare,
•Codului deontologic al consilierului juridic,
•Ordinului nr. 5530 din 5 octombrie 2011 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a inspectoratelor şcolare, cu modificările și completările ulterioare.

În esență, acestea  prevăd:

 1.     Legea nr. 514 din 28 noiembrie 2003  privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic (actualizata până la data de 30 iunie 2006*)

 

ART. 1 Consilierul juridic asigura apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale statului, ale autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice şi de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum şi ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se află şi în conformitate cu Constitutia şi legile tarii.

ART. 2 Consilierul juridic poate să fie numit în functie sau angajat în muncă, în condiţiile legii.

ART. 3  (2) Consilierul juridic angajat în munca are statut de salariat.

ART. 4 Consilierul juridic în activitatea sa asigura consultanţă şi reprezentarea autorităţii sau institutiei publice în serviciul careia se afla ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă, apara drepturile şi interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autorităţile publice, instituţiile de orice natura, precum şi cu orice persoană juridica sau fizica, română sau străină, în condiţiile legii şi ale regulamentelor specifice unităţii, avizeaza şi contrasemnează actele cu caracter juridic.

2.     Codul muncii -Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003, republicată

 

ART. 10 Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

ART. 11 Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.

 

3.     Statutul profesiei de consilier juridic din 6 martie 2004

 

Art. 8 În activitatea sa, consilierul juridic asigură:
- consultanţa, asistenţa şi reprezentarea autorităţii sau a instituţiei publice ori a persoanei juridice în favoarea căreia exercită profesia, apără drepturile şi interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autorităţile publice, instituţiile de orice natură, precum şi cu orice persoană juridică sau fizică, română ori străină;  
- avizarea şi contrasemnarea actelor cu caracter juridic în condiţiile legii.  
  
ART. 40 Îndatoririle consilierului juridic

  (1) Consilierul juridic apără drepturile şi interesele legitime ale instituţiei, persoanei juridice, autorităţii sau entităţii pentru care exercită profesia, asigură consultanţă şi reprezentare juridică, avizează şi contrasemnează actele cu caracter juridic emise de acestea.

  (2) Consilierul juridic acordă consultanţă, opinia sa fiind consultativă.

  Consilierul juridic formulează punctul său de vedere potrivit prevederilor legale şi a crezului său profesional.

  Consilierul juridic manifestă independenţă în relaţia cu organele de conducere ale persoanei juridice unde exercită profesia, precum şi cu orice alte persoane din cadrul acesteia; punctul de vedere formulat de către consilierul juridic în legătură cu aspectul juridic al unei situaţii nu poate fi schimbat sau modificat de către nici o persoană, consilierul juridic menţinându-şi opinia legală formulată iniţial, indiferent de împrejurări.

   În exercitarea profesiei, consilierul juridic nu poate fi supus nici unei presiuni din partea persoanei juridice unde îşi exercită profesia sau din partea oricărei alte persoane juridice de drept public ori privat.

 

  Consilierul juridic, în exercitarea profesiei, se supune numai Constituţiei, legii, statutului profesiei şi regulilor eticii profesionale.

 Articolul 2  din CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ UNIC nr. 651 din 28 aprilie 2021 la Nivel de Sector de Activitate Învăţământ Preuniversitar, înregistrat la M.M.P.S.-D.D.S. definește ,,angajatorul”  și ,,salariatul”:

 Art. 2 (1)Termenul angajator desemnează:

– Ministerul Educaţiei, reprezentat prin ministru;

– Inspectoratele şcolare, reprezentate prin inspectori şcolari generali;

– Unităţile de învăţământ preuniversitar, reprezentate prin directori;

– Alte instituţii şi unităţi conexe învăţământului preuniversitar, subordonate Ministerului Educaţiei sau inspectoratelor şcolare, reprezentate prin directori.

(2)Termenul unitate, în conformitate cu prevederile art. 1 lit. k) din Legea nr. 62/2011, desemnează:

– Unităţile de învăţământ preuniversitar;

– Inspectoratele şcolare, Ministerul Educaţiei, alte instituţii şi unităţi conexe învăţământului preuniversitar, subordonate acestora.

(3)Termenul salariat desemnează persoana fizică ce prestează muncă pentru şi sub autoritatea unuia dintre angajatorii prevăzuţi la alin. (1), în schimbul unei remuneraţii denumite salariu, în baza unui contract individual de muncă, încheiat pe perioadă nedeterminată/determinată.

 Prin urmare,     solicităm   scoaterea art. 17  din proiect.

 În  caz  contrar, consilierul     va  trebui să  se  abtină,  aplicând  următoarea prevedere: ,,Consilierul juridic, în exercitarea profesiei, se supune numai Constituţiei, legii, statutului profesiei şi regulilor eticii profesionale”.

Punct de vedere privind imposibilitatea reprezentării de către consilierul juridic a unităților școlare în faţa instanţelor judecătoreşti

 

Punct de vedere privind imposibilitatea  reprezentării  de către consilierul juridic al inspectoratului școlar județean a intereselor legitime ale  unităților școlare în faţa instanţelor judecătoreşti de orice nivel

 

Profesia de consilier juridic face parte din categoria profesiilor juridice, se organizează ca un corp profesional şi se exercită conform prevederilor:

•Legii nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările și completările ulterioare,

•Codului muncii- Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003, republicată

•Statutului profesiei de consilier juridic din 6 martie 2004, cu modificările și completările ulterioare,

•Codului deontologic al consilierului juridic,

•Ordinului nr. 5530 din 5 octombrie 2011 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a inspectoratelor şcolare, cu modificările și completările ulterioare.

 1.     Legea nr. 514 din 28 noiembrie 2003  privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic (actualizata până la data de 30 iunie 2006*)

 

ART. 1 Consilierul juridic asigura apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale statului, ale autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice şi de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum şi ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se află şi în conformitate cu Constitutia şi legile tarii.

ART. 2 Consilierul juridic poate să fie numit în functie sau angajat în muncă, în condiţiile legii.

ART. 3 (1) Consilierul juridic numit în functie are statutul functionarului, potrivit functiei şi categoriei acesteia.

  (2) Consilierul juridic angajat în munca are statut de salariat.

ART. 4 Consilierul juridic în activitatea sa asigura consultanţă şi reprezentarea autorităţii sau institutiei publice în serviciul careia se afla ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă, apara drepturile şi interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autorităţile publice, instituţiile de orice natura, precum şi cu orice persoană juridica sau fizica, română sau străină, în condiţiile legii şi ale regulamentelor specifice unităţii, avizeaza şi contrasemnează actele cu caracter juridic.

2.     Codul muncii -Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003, republicată

 

ART. 10 Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

ART. 11 Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.

 

3.     Statutul profesiei de consilier juridic din 6 martie 2004

 

Art. 8 În activitatea sa, consilierul juridic asigură:
- consultanţa, asistenţa şi reprezentarea autorităţii sau a instituţiei publice ori a persoanei juridice în favoarea căreia exercită profesia, apără drepturile şi interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autorităţile publice, instituţiile de orice natură, precum şi cu orice persoană juridică sau fizică, română ori străină;  
- avizarea şi contrasemnarea actelor cu caracter juridic în condiţiile legii.  
  
ART. 40 Îndatoririle consilierului juridic

  (1) Consilierul juridic apără drepturile şi interesele legitime ale instituţiei, persoanei juridice, autorităţii sau entităţii pentru care exercită profesia, asigură consultanţă şi reprezentare juridică, avizează şi contrasemnează actele cu caracter juridic emise de acestea.

  (2) Consilierul juridic acordă consultanţă, opinia sa fiind consultativă.

  Consilierul juridic formulează punctul său de vedere potrivit prevederilor legale şi a crezului său profesional.

  Consilierul juridic manifestă independenţă în relaţia cu organele de conducere ale persoanei juridice unde exercită profesia, precum şi cu orice alte persoane din cadrul acesteia; punctul de vedere formulat de către consilierul juridic în legătură cu aspectul juridic al unei situaţii nu poate fi schimbat sau modificat de către nici o persoană, consilierul juridic menţinându-şi opinia legală formulată iniţial, indiferent de împrejurări.

   În exercitarea profesiei, consilierul juridic nu poate fi supus nici unei presiuni din partea persoanei juridice unde îşi exercită profesia sau din partea oricărei alte persoane juridice de drept public ori privat.

 

  Consilierul juridic, în exercitarea profesiei, se supune numai Constituţiei, legii, statutului profesiei şi regulilor eticii profesionale.

 

         Așadar, cadrul general care reglementează raporturile de muncă  ale  consilierului  juridic ca angajat  este reprezentat de Codul muncii, republicat - Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003, care precizează:

     ,,Art. 10  Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită  salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu”.

În detaliu, activitatea   consilierului juridic este stabilită prin fişa postului, anexă la Contractul individual de muncă.

Conform art. 2 alin. (1), Contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar[1],  termenul angajator desemnează:

a)      Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, reprezentat prin ministru;

b)      Inspectoratele şcolare, reprezentate prin inspectori şcolari generali;

c)      Unităţile de învăţământ preuniversitar, reprezentate prin directori;

d)      Alte instituţii şi unităţi conexe învăţământului preuniversitar, subordonate Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau inspectoratelor şcolare, reprezentate prin directori.

Prin urmare, angajatorul  consilierului juridic este inspectoratul școlar județean.

Legea nr. 514 din 28 noiembrie 2003  privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările și completările ulterioare, prevede:

,,Art. 1 Consilierul juridic asigură apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale statului, ale autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice şi de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum şi ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se află şi în conformitate cu Constituţia şi legile tării.

Art. 2 Consilierul juridic poate să fie numit în funcţie sau angajat în muncă, în condiţiile legii”.

 În consecință,  Consilierul juridic, ca angajat în muncă în  baza unui contract individual de muncă  asigură reprezentarea,  apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale instituției publice  în slujba căreia  se află, adică  ale angajatorului  său, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

 În sprijinul acestei  afirmații  vin următoarele prevederi  din Statutul profesiei de consilier juridic din 6 martie 2004, astfel:

 ,,Art. 8  În activitatea sa, consilierul juridic asigură:

- consultanţa, asistenţa şi reprezentarea autorităţii sau a instituţiei publice ori a persoanei juridice în favoarea căreia exercită profesia, apără drepturile şi interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autorităţile publice, instituţiile de orice natură, precum şi cu orice persoană juridică sau fizică, română ori străină;  

- avizarea şi contrasemnarea actelor cu caracter juridic în condiţiile legii.  

Art. 40 Îndatoririle consilierului juridic

(1) Consilierul juridic apără drepturile şi interesele legitime ale instituţiei, persoanei juridice, autorităţii sau entităţii pentru care exercită profesia, asigură consultanţă şi reprezentare juridică, avizează şi contrasemnează actele cu caracter juridic emise de acestea”.

 Mai mult decât atât, nerespectarea  prevederilor legale  mai sus menționate  poate intra sub incidența  Codului Penal  care  incriminează  fapta exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi la art. 348:

 ,,Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activităţi pentru care legea cere autorizaţie ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”.

  Activităţile specifice  ale consilierului juridic din cadrul inspectoratului şcolar sunt prevăzute la art. 17 din Ordinul MEN nr. 5.530/2011 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a inspectoratelor şcolare, cu modificările și completările ulterioare.  În  acest sens, la lit b),  ordinul menționat  prevede: 

 ,,Consilierul juridic reprezintă interesele legitime ale inspectoratului şcolar în faţa instanţelor judecătoreşti de orice nivel”.

 Se observă  clar că  este  reglementat astfel  și NU în acest mod: ,,Consilierul juridic ...reprezintă interesele legitime ale inspectoratului şcolar și ale unităților școlare în faţa instanţelor judecătoreşti de orice nivel”.

M.E. nu putea să  reglementeze nici  în acest mod: Consilierul juridic ... reprezintă interesele legitime ale Ministerului Educației Naționale în faţa instanţelor judecătoreşti de orice nivel,  deoarece  consilierul juridic  nu este  angajat al Ministerului Educației Naționale .

 M.E. a  stabilit  această obligație  corect,  de a reprezenta numai  interesele legitime ale inspectoratului şcolar în faţa instanţelor judecătoreşti de orice nivel .

În consecință,

Nu  există  temei legal  pentru  reprezentarea  de către consilierul juridic al inspectoratului școlar județean a intereselor interesele legitime ale   unităților școlare în faţa instanţelor judecătoreşti de orice nivel.

---

 

[1] Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învăţământ Preuniversitar înregistrat la M.M.J.S. - D.D.S.

Conflictul de interese

 

1.         Conflictul de interese  în Regulamentul CE 1605/2002, art.52 alin. 1 și 2:

,,Tuturor actorilor financiari şi oricărei persoane implicate în execuţia, gestionarea, auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese şi cele ale Comunităţii. Dacă survine un astfel de caz, persoana în cauză trebuie să se abţină de la astfel de măsuri şi să prezinte situaţia autorităţilor competente.

Un conflict de interese survine în cazul în care exercitarea imparţială şi obiectivă a funcţiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane menţionate la alin. 1 este compromisă din motive care implică familia, viaţa sentimentală, afinităţile politice sau naţionale, interesul economic sau orice alt interes comun cu cel al beneficiarului”. 

2.         Conflictul de interese în Codul Penal. Apariția unei noi incriminări: Folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 25 iulie 2017, a fost publicată Legea nr. 193/2017 pentru modificarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare.

 Art. unic din Legea nr. 193/2017 prevede:

 Articol unic- Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

 1. Articolul 301 se modifică și va avea următorul cuprins:

 ,,ART. 301. Folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane

(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obținut un folos patrimonial pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 3 ani.

 (2) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazurile în care actul sau decizia se referă la următoarele situații:

 a) emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative;

b) exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligații impuse de lege, cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de aceasta.”

 2. La articolul 308, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

 ART. 308 (1) Dispozițiile art. 289-292, 295, 297-300 și art. 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.”

 Articolul 301 Folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane

(1)Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o perioadă de 3 ani.

(2)Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazurile în care actul sau decizia se referă la următoarele situaţii:

a)emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative;

b)exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de aceasta.

 Articolul 308 Infracţiuni de corupţie şi de serviciu comise de alte persoane

(1)Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-300 şi art. 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

La data de 28-07-2017 Alineatul (1) din Articolul 308 , Capitolul II , Titlul V , Partea SPECIALĂ a fost modificat de Punctul 2, ARTICOL UNIC din LEGEA nr. 193 din 24 iulie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 598 din 25 iulie 2017

 Articolul 175 Funcţionar public

(1)Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:

a)exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;

b)exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;

c)exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

 3.         Conflictul de interese în Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei

 ART. 70 Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

 ART. 71 Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public.

 ART. 72 (1) Persoana care exercită funcţia de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat sau funcţii asimilate acestora, prefect ori subprefect este obligată să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu ia sau să nu participe la luarea unei decizii în exercitarea funcţiei publice de autoritate, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul sau ori rudele sale de gradul I.

 (2) Obligaţiile prevăzute în alin. (1) nu privesc emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative.

 ART. 73 (1) Încălcarea obligaţiilor prevăzute în art. 72 alin. (1) constituie abatere administrativă, dacă nu este o fapta mai grava, potrivit legii.

 (2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate prin încălcarea obligaţiilor prevăzute în art. 72 alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.

 4.         Conflictul de interese în Ordonanţa de Urgenţă nr. 66 din 29 iunie 2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora

 ART. 2 alin. 1 lit. a Neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beficiarului ori a autorităţii cu competenţe in gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici naţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

 ART. 10 (1) Persoanele fizice sau juridice care participă direct în procesul de verificare/evaluare a cererilor de finanţare nu pot fi solicitanţi şi/sau nu pot acorda servicii de consultanţă unui solicitant.

 (2) Încălcarea prevederilor alin. (1) se sancţionează cu excluderea solicitantului din procedura de selecţie.

 (3) Autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia să solicite instanţei anularea contractului/acordului/deciziei de finanţare care a fost încheiat/emisă cu încălcarea prevederilor alin. (1).

 (4) În cazul în care autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene solicită completări ale documentaţiei depuse în vederea verificării/evaluării, această activitate nu are caracter de consultanţă.

 ART. 14 (1) Pe parcursul aplicării procedurii de achiziţie, beneficiarii persoane fizice/juridice de drept privat au obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a evita situaţiile de natură să determine apariţia unui conflict de interese, şi anume a situaţiei în care există legături între structurile acţionariatului beneficiarului şi ofertanţii acestuia, între membrii comisiei de evaluare şi ofertanţi sau în care ofertantul câştigător deţine pachetul majoritar de acţiuni în două firme participante pentru acelaşi tip de achiziţie.

 (2) Încălcarea prevederilor alin. (1) se sancţionează cu deduceri/excluderi din cheltuielile solicitate la plată/rambursare, în funcţie de prejudiciul posibil de provocat ori deja provocat fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora.

 ART. 15 (1) La depunerea ofertei în cadrul unei proceduri de achiziţii, ofertantul este obligat să depună o declaraţie conform căreia nu se află în conflict de interese, aşa cum este acesta definit la art. 14.

 (2) Dacă apare o situaţie de conflict de interese pe perioada derulării procedurii de achiziţie, ofertantul are obligaţia să notifice în scris, de îndată, entitatea care a organizat această procedură şi să ia măsuri pentru înlăturarea situaţiei respective.

 ART. 16 Dispoziţiile prezentei secţiuni se completează corespunzător cu prevederile legislaţiei naţionale referitoare la conflictul de interese.

 5.         Este profesorul din învățământul preuniversitar de stat funcționar public în accepțiunea Codului penal?

 Prin Încheierea de şedinţă din data de 23.11.2016, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (denumită în continuare ÎCCJ) pentru a pronunţa o hotărâre prealabilă în vederea dezlegării de principiu a următoarei probleme de drept: “În sensul legii penale, profesorul din învăţământul preuniversitar de stat este funcționar public în accepţiunea art. 175 alin. (1) lit. b teza a II-a din Codul penal sau în accepţiunea art. 175 alin. 2 din Codul penal?”

 Ce a decis ÎCCJ în cazul mai sus menţionat?

 Analizând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală, prin Decizia nr. 8/2017 ÎCCJ a admis sesizarea respectivă şi a stabilit că profesorul din învăţământul preuniversitar de stat are calitatea de funcționar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b teza a II-a din Codul penal.

 De dată recentă, Decizia ÎCCJ nr. 8/15.03.2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 290/25.04.2017 și, de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, adică de la data de 25.04.2017, a devenit obligatorie, potrivit art. 477 alin. 3 din Codul de procedură penală.

 Care a fost parcursul litigiului care a determinat formularea sesizarii către ÎCCJ?

 Prin Rechizitoriul din data de 07.12.2015, emis în Dosarul nr. 549/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei S.L.-D. (plasată sub control judiciar), sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prevăzută deart. 289 alin. (1) din Codul penal, şi, respectiv, a inculpatei G.D. sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 289 alin. (1) din Codul penal.

În fapt, s-a reţinut că inculpata S.L-D. (profesoară de geografie la clasa a XI-a fără frecvenţă din cadrul Liceului “Alexandru Odobescu” din oraşul Lehliu-Gară, judeţul Călăraşi) a pretins, prin intermediul inculpatei G.D. (elevă a clasei respective), suma totală de 500 lei (câte 25 lei de la fiecare elev al clasei), iar la data de 13 noiembrie 2015 a primit, prin intermediul aceleiaşi inculpate, fiind prinsă în flagrant, suma de 475 lei (colectată de cea din urmă de la majoritatea elevilor clasei), pentru a-i promova pe elevii acelei clase la materia pe care o preda (în condiţiile în care, la momentul respectiv, aceştia nu primiseră note la materia geografie).

Prin Sentinţa penală nr. 39/23.05.2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.056/116/2015, Tribunalul Călăraşi (instanţa sesizată cu judecarea în primă instanţă a cauzei) a hotărât achitarea ambelor inculpate, în temeiulart. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală (fapta nu este prevăzută de legea penală).

În motivarea sa, pentru a pronunţa sentinţa mai sus amintita, tribunalul a constatat, pe de o parte, că nu este dovedită legătura dintre fapta reţinută pe baza probatoriului analizat a fi fost comisă de inculpata S.L.-D. (primirea unei sume de bani pentru realizarea de amenajări în cabinetul de geografie) şi îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intra în îndatoririle sale de serviciu [prin raportare la dispoziţiile art. 289 alin. (1) din Codul penal].

Pe de altă parte, tribunalul a apreciat, în privinţa aceleiaşi inculpate, că nu este îndeplinită o cerinţă de tipicitate [în raport cu dispoziţiile art. 289 alin. (2) din Codul penal], întrucât aceasta este profesor la o unitate de învăţământ de stat şi are calitatea de funcționar public, în accepţiunea art. 175 alin. (2) din Codul penal (sens în care a avut în vedere prevederile art. 10 din Legea nr. 1/2011), iar fapta reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare nu a fost comisă în legătură cu niciunul dintre scopurile care determină realizarea conţinutului constitutiv al infracţiunii de luare de mită, în cazul unui astfel de funcţionar public (neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau efectuarea unui act contrar acelor îndatoriri).

Împotriva sentinţei penale anterior menţionate a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, care a invocat nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei de achitare a inculpatelor, susţinând că faptele descrise în actul de sesizare sunt probate şi întrunesc toate elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care acestea au fost trimise în judecată şi solicitând, în consecinţă, condamnarea lor, pentru comiterea acelor infracţiuni, în încadrarea juridică menţionată în rechizitoriu [art. 289 alin. (1) din Codul penal şi, respectiv, art. 48 alin. (1) raportat la art. 289 alin. (1) din Codul penal].

În cursul cercetării judecătoreşti, apărătorul ales al inculpatei G.D. a formulat o cerere de sesizare a ÎCCJ pentru dezlegarea de principiu a următoarei probleme de drept: dacă profesorul din învăţământul preuniversitar de stat este funcţionat public în accepţiunea art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal sau în accepţiunea art. 175 alin. (2) din Codul penal.

În aceste conditii instanța de apel, în speță Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală a apreciat că este necesar ca ÎCCJ să dea o dezlegare problemei de drept ridicate în cauza mai sus amintită, și, pe cale de consecință, a suspendat cauza și a dispus sesizarea ÎCCJ.

 Cum a argumentat în esență ÎCCJ decizia respectivă?

 (….) Codul penal în vigoare prevede în titlul X – Înţelesul unor termeni sau expresii în legea penală, în dispoziţiile art. 175 şi 176, semnificaţia noţiunilor de “funcționar public” şi, respectiv, “public”.

Astfel, în art. 175 alin (1), funcţionar public, în sensul legii penale, este definit ca “persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie: a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti; b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură; c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia”.

Conform alin. (2) al aceleiaşi norme, “este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public”.

Prin termenul de “public”, aşa cum este statuat în art. 176, “se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică”.

Legiuitorul a urmărit, prin modul de reglementare a ipotezei prevăzute la art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal, folosirea sintagmei “funcţie publică de orice natură” cu scopul eliminării oricărei suprapuneri cu noţiunea de “funcţie publică” în accepţiunea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabilind sfera persoanelor care au calitatea de funcţionar public în sensul legii penale şi rolul de a nu restrânge categoria funcţionarilor publici prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal la categoria funcţionarilor publici prevăzută în Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în Decizia nr. 26/03.12.2014, a interpretat sintagma “funcţie publică de orice natură” în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) din Codul penal ca definind “o categorie mai largă decât funcţia publică, aşa cum este înţeleasă în dreptul administrativ, iar noţiunea de «funcţionar public» este mai cuprinzătoare decât cea la care se referă art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”, invocând şi Decizia nr. 2 /05.01.2014 a Curţii Constituţionale (….).

Sfera persoanelor care au calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal poate fi determinată pe baza a două criterii: exercitarea unei funcţii specifice în cadrul unui sistem public şi finanţarea din fonduri publice a structurii în cadrul căreia este exercitată funcţia specifică.

Astfel, referitor la primul criteriu, persoana care exercită o funcţie specifică în cadrul sistemului public de învăţământ, aşa cum este profesorul în învăţământul preuniversitar, care este personal didactic, se circumscrie categoriei funcţionarilor publici în accepţiunea art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.

În ceea ce priveşte al doilea criteriu, persoanele care exercită o funcţie specifică în cadrul unei structuri finanţate din fonduri publice sunt incluse în categoria funcţionarilor publici în accepţiunea art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.

Potrivit art. 101 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat cuprinde finanţarea de bază, finanţarea complementară şi finanţarea suplimentară.

În conformitate cu art. 104 alin. (2) din actul normativ menţionat, finanţarea de bază se asigură din bugetul de stat, finanţarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ preuniversitar şi din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată aprobate anual prin legea bugetului de stat cu această destinaţie [art. 105 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare], iar finanţarea suplimentară se acordă din bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, la finanţarea suplimentară contribuind şi consiliile locale, consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti [art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare].

Or, unitatea de învăţământ preuniversitar de stat este o structură finanţată din fonduri publice.

Funcţiile specifice (personal didactic) din cadrul sistemului public de învăţământ, exercitate în unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, finanţate din fonduri publice, se circumscriu sintagmei “funcţii publice de orice natură” în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.

Aşadar, profesorul din cadrul învăţământului preuniversitar de stat exercită cu titlu permanent, cu o remuneraţie, o funcţie specifică (personal didactic) în sistemul public de învăţământ, în cadrul unei structuri finanţate din fonduri publice (unitate de învăţământ preuniversitar de stat), exercitând o “funcţie publică de orice natură” în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal (…).

Profesorul din cadrul unei unităţi de învăţământ preuniversitar de stat nu poate fi inclus în categoria persoanelor considerate funcţionari publici în sensul legii penale, în baza dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.

Astfel, profesorul din învăţământul preuniversitar de stat este o persoană care îşi exercită atribuţiile în cadrul sistemului public de învăţământ, finanţat din fondurile publice, iar angajarea sa nu echivalează cu o învestire de către autorităţile publice pentru a exercita un serviciu de interes public.

Actul de angajare, ca bază a raportului dintre profesor şi unitatea de învăţământ preuniversitar de stat, în temeiul căruia profesorul este încadrat în sistemul public de învăţământ, nu poate fi considerat un act de învestire de către autorităţile publice, un act de delegare a unui atribut de autoritate publică.

Profesorul care îşi exercită funcţia într-o unitate de învăţământ preuniversitar de stat, angajat pe post de către directorul unităţii de învăţământ pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul şcolar general, nu se include în sfera persoanelor considerate funcţionari publici în sensul legii penale, conform dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.

 În concluzie, faţă de modul în care au fost analizate cele două criterii mai sus arătate, în ceea ce priveşte profesorul din cadrul învăţământului preuniversitar de stat, acesta are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal (…).

 Sursa hhttps://legestart.ro/este-profesorul-din-invatamantul-preuniversitar-de-stat-functionar-public-acceptiunea-codului-penal  

 ______________

 Notă 

Decizie de admitere: HP nr. 13/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 721 din 11 august 2020:

Întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale nu are, în sensul dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, calitatea de persoană care exercită permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal, în raporturile cu întreprinderea individuală.

În cazul în care întreprinzătorul titular al unei întreprinderi individuale exercită un serviciu de interes public care este supus controlului ori supravegherii autorităţilor publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, acesta are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.

Decizie de admitere - HP nr. 18/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 545 din 11 iulie 2017:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală în Dosarul nr. 61.261/3/2010, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: dacă, în sensul legii penale, funcţionarul bancar, angajat al unei societăţi bancare cu capital integral privat, autorizată şi aflată sub supravegherea Băncii Naţionale a României, este funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal şi, în consecinţă, stabileşte că:

În sensul legii penale, funcţionarul bancar, angajat al unei societăţi bancare cu capital integral privat, autorizată şi aflată sub supravegherea Băncii Naţionale a României, este funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.